Ce mananca LoB-ul diseara ?

Imi cer scuze draga audienta supusa LoB-ului. Aceasta scriere nu are nimic in comun cu LoB-ul sau invataturile sale. Eh nici chiar asa, insasi maria sa mi-a deschis ochii in a vedea ceea ce urmeaza sa scriu in acest fel.

Pentru inceput am sa va spun o poveste care poate fi considerata atat o scornire cat si un fapt real. Las interpretarile la latitudinea dumneavoastra.

Odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar mai povesti, pe plaiurile mioritice salasluiau impreuna 3 oameni. Apropierea lor era nemarginita si nu facea decat sa starneasca invidie printre necunoscatori.

Toata viata lor a fost condusa dupa principiul muschetarilor (desi aia erau 4), lucru care nu le-a adus decat bunastare si implinire.

A venit vremea despartirii lor. Fiecare a luat-o intr-o directie total opusa de celalalt.
Timpul a facut ca fiecare sa se dezvolte in directia la care era talentat.
Primul s-a facut inginer. A aprofundat logica si cunostintele teoretice. Avea o cariera de invidiat si din punct de vedere profesional nu putea sa merga decat in sus.

Al doilea s-a facut avocat. A aprofundat relatiile cu oamenii si abilitatile de control si convingere. Cariera sa era in ascensiune si totul parea in regula. Worries free.

Cel de-al treilea s-a facut medic. Menirea sa pe lumea asta era sa ajute oamenii. Devenise un chirurg exceptional, salvand mai multe vieti din cate isi putea imagina.

Pe partea profesionala toti erau foarte bine apreciati, respectati si de multe ori invidiati. Lipsurile lor erau la fel de mari ca realizarile. Niciunul nu reusise sa atinga nivelul de fericire ravnit.

La aniversarea a 12 ani de la terminarea liceului  cei trei prieteni s-au regasit si relatia lor, altadata de otel, s-a tranformat in “titan“. Fiecare si-a povestit intamplarile mai mult sau mai putin interesante pentru ceilalti, dar impreuna au ajuns la concluzia ca functiile lor nu conteaza cu nimic in fata a ceea ce ei numeau fericire.

A venit insa o zi in care unul din ei a descoperit fericirea. A stat, s-a gandit, a calculat, iar in cele din urma a dat frau liber sufletului, sa-i sopteasca ce este fericirea. Raspunsul a fost simplu ca buna ziua. Totusi implicarile erau extraordinar de complexe. A hotarat totusi sa duca lupta cea mai grea din viata lui.

Daca ar fi sa descriem simtamintele sale ne-ar fi extrem de usor sa le asociem cu un singur cuvant: chin, pe denumirea lui mult mai grava in engleza: torment. Nimeni nu intelegea ce se afla in sufletul sau, de multe ori nici macar ele. Stia doar ce vrea de la viata si ca era dispus sa plateasca orice pret pentru a reusi.
Partea cea mai grea a venit din asteptare. Se stie ca daca vrei ceva ce merita, atunci merita sa astepti. Insa acest asteptat nu i-a provocat decat insomnii, labilitate psihica si in ultima instanta depresie. Atat de mare depresia incat nu vedea color nimic, totul era negru; nu se bucura decat 1 secuna per zi, si aceea era de fapt o bucurie fada, indusa, fara fond sufletesc. Asta pentru ca pe zi ce trecea, sufletul sau se inegrea. Fiecare zi devenea tot mai grea, tot mai apasatoare si se perpetua in depresia ce devenise parte din cotidian.

La munca era totul aparent in regula. Putea sa se distanteze suficient cat sa isi faca treaba impecabil. Totusi abilitatile sale se reduceau incet incet. Comunicarea cu sublaternii nu mai era ca altadata, personalitatea sa se inegrea si inraia pe zi ce trecea. Nu mai avea toleranta doar un temperament vulcanic plin de rautate.

A venit insa si ziua cea mai lunga. Ajuns scarbit de asteptarea care nu ii producea decat repulsie pentru tot ce inseamna mediu incojurator a luat marea decizie de a-si calca pe sulfet si a renunta la persoana care il putea implini.

Continuare

Ei bine a sosit clipa sa gustati din invataturile LoB-ului. Fiind un expert financiar-contabil, maria sa ne va povatui cum sa trecem ce aceasta criza financiara cu capul sus si constiinta impacata.

Mai jos avem cateva modele de planuri, care evident pot fi extinse si chiar diversificate:

1. Zacutul pe degeaba - cu totii stim ca zacutul este o actiune ce nu necesita decat un pat si o perna. Cum mai toti avem aceste ustensile in dotare, putem sa stam sa zacem fara a umbla la rezervele din portofel.

2. Plictisitul la munca - Sunt momente in viata fiecarui om ce pot duce la cheltuieli care in momente de criza sunt nejustificate. Daca simtiti nevoia sa cheltuiti mai bine va pictisiti. Nu costa nimic.

3. Aruncatul cu privirea - Tonifierea musculara este la moda acum printre cei ce practica fitness. Totusi daca vreti sa ecoonomisiti bani, nu-i mai aruncati pe sali de fitness, aruncati simplu cu privirea in vitrine. Este gratis si uneori chiar reconfortant (alunga plictiseala).

4. Meniul de criza - Toti vrem sa mancam sanatos, cu cat mai putine E-uri, etc. Solutia LoB-ului vine la momentul potrivit. Pentru aproape nimic, apa de la robinet va poate satisface dorintele.

5. Intoarcerea catre credinta - cel mai bine ar fi sa-i urmam sfatul Razboinicului Luminii. Sa ne intoarcem cu fata catre providenta si sa ne gandim la ce e mai frumos. Fara TV, telefon, frigider, masina de spalat, calculator. Stam cu fata la rasarit si ne rugam la Dumnezeu. Asa economisim energie, salvam si planeta plus ca economisim si bani.

6. Plimatul gandurilor - nu mai este de actualitate sa iti plimbi consoarta cu masina sau RATB-ul. De acum in perioada de zacere, stabiliti un punct comun si va plimbati gandurile impreuna. Este de-a dreptul gratis.

7. Sprijinul - in momente de criza este bine sa aveti parte de sprijin sub forma de injurii, pacaleli si buna dispozitie.

Mai sunt multe subiecte de atins, dar va las pe voi cititorii sa le exprimati in “scris”.

In primul meu articol vreau in primul rand sa salut calduros pe toti cititorii si fanii site-ului si (evident) ai LoB-ului, printre care am onoarea sa ma aflu. Sunt Cel Care Aduce Focul (si jocurile) in tribul Marii Capetenii LoB-ul. Numit si SN^KE (se citeste “sneic”, nu “snache”!), sau - si aici nu e vina mea ci a parintilor - Cosmin.
Destul; in acest prim articol nu vreau sa ma prezint pe mine atat cat vreau sa prezint una din jucariile abandonate ale LoB-ului, pe original si ineditul lui nume Zeno.
Zeno, o creatura cu un real potential de a deveni un superb Caniche Imperial, este acum redus la o vietate demna de mila, condamnata sa duca o adevarata “viata de caine”. Cand a fost “adoptat” de familia LoB-ului, entuziamul a fost mare, era jucaria preferata a LoB-ului si a sororii sale. Maretul plan era sa il dresam (ma rog, imblanzim, ca nu prea te puteai intelege cu el cand era mic, avea prea multa energie), sa il spalam, ingrijim, si sa il luam la plimbare pe vestitul Bulevard al Buzaului. Unde evident aveam sa ne folosim de el pentru a atrage atentie si desfatare din partea sexului frumos si sensibil. Cum insa LoB-ul si surioara lui nu aveau timp nici macar sa isi faca destul de cap, daramite sa mai aibe grija si de biata fiinta, l-au abandonat in scurt timp, exilandu-l pe mosia bunicilor. Din Zeno a ramas acum doar debordanta energie care l-a caracterizat dintotdeauna, amintirile frumoase si perspectiva a ceea ce ar fi putut ajunge (intr-un univers paralel in care mezinii familiei ar fi invatat responsabilitatea de mici). El este “in forma” doar din punct de vedere geometric (unde si cercul este o forma), si pute, pentru ca nu sunt sigur ca a primit vreodata in viata lui o baie. Probabil se bucura cand ploua. Sau poate nu ii mai pasa nici lui.
Amintirea cea mai vie pe care o am cu el este de cand inca era acasa la LoB, si am fost si eu la ei sa ii vizitez, ca tot erau singuri acasa.. Discutia mea cu LoB-ul a fost intrerupta cand acesta a fost distras de biata vietate care se plimba fara tinta prin casa. LoB-ul a decis sa ii dea si lui o sarcina, anume aceea de a ne distra pe noi. I-a pus deci, in blidul de apa.. votca. Pentru a raspunde curiosilor: nu, noi NU am baut! Dar divagam. Zeno s-a dus, a mirosit.. si s-a intors la noi cu sictir in ochi si o privire care parca zicea “Ce mah, v-ati gandit voi ca daca sunt deja in patru labe pot sa beau linistit, nu?”. Si dand dovada de mai multa minte decat doi pustani pusi pe sotii, a gesticulat “Pas” si s-a indepartat de substanta daunatoare luciditatii si auto-controlului. Eu unul am inceput sa rad. Cand ma uit insa la Maritul LoB, acesta isi mangaia barbia uitandu-se la catel cu o privire plina de curiozitate, ca a unui om de stiinta in fata unui experiment esuat. Vedeam parca deasupra capului sau cum pluteste un semn de intrebare. A concluzionat repede: “E nevoie de mai multe teste” si spiritul lui intreprinzator l-a manat spre frigider. A extras o bucata de salam pe care a transat-o in trei felii inegale. Prima a fost imbibata in alcohol, si apoi oferita ca hrana patrupedului. Acum.. ca era mancarea lui preferata, sau ca nu mancase de mult.. cert este ca simturile i-au fost pacalite, si catelul a mancat pe nerasuflate bucata de carne aflata in stare avansata de ebrietate. A doua felie a fost pusa jumate in blidul cu votca si jumate afara, astfel incat Zeno a luat vreo juma’ de limba de tarie odata cu carnea. Ultima “capcana” a fost complet scufundata in blid, din care bietul animal a trebuit sa bea serios pana sa ajunga la ea. Dar ce zic eu “bietul”, ca deja se parea ca a inceput sa ii placa (sau simturile ii devenisera nedemne de incredere in fata “pericolului”). Nu dupa mult timp, spre satisfactia LoB-ului in fata unui experiment reusit, si hohotelor mele de ras in fata unui animal sub influenta, alcoholul a inceput sa isi faca efectul. Va puteti imagina un iepuras Duracell cu bateriile consumate? Iata-l pe Zeno a carui energie nu il ajuta cu nimic, care nu putea nici macar sa latre, ci doar scheuna incet, si care ne-a aratat ca e probabil la fel de nasol sa cazi din patru labe cat este sa cazi din picioare. LoB-ul il striga, el se deplasa lateral, cadea, se ridica si continua. Ca Rocky, cel care se ridica dupa lovituri grele, acest catel a dovedit aceeasi inima puternica si spirit de luptator.. cu betia.
Distractia s-a spart cand a venit Dulcineea acasa. In timpul cat i-a luat ei sa invarta cheia in broasca pentru a descuia usa, Zeno a fost inchis in camera, blidul golit si spalat, si noi imbracati, incaltati si pregatiti de plecare. Am salutat-o pe Dulcineea si am ridicat praful in spatele nostru cand am iesit pe usa. Restul cred ca vi-l poate relata LoB-ul, sunt sigur ca a urmat ceva interesant..

A reinceput seria de trairi ale LoB-uli prin tarisoara noastra minunata. Episodul prezentat mai jos cuprinde calatoria facuta de Lob, CopildeTigan si nepotu’ la Bran, in team-building cu fanii BMW.

Intr-o zi de vineri, pe dupa amiaza am plecat inspre directia Bran. Am urcat in trasura LoB-ului si ne-am pus la drum. Dupa o anume perioada, am ajuns in locatie. Odata ajunsi la primul checkpoint, ne-am hotarat sa cumparam d-ale gurii pentru drum (suc, cafea, ciucalata). Nush cum s-a facut ca dupa scurt timp, nepotu a depus niste tencuiala de ciucalata pe bancheta din spate a trasurii, observata de LoB abia a doua zi. Toti gresim, asa ca mi s-a acordat iertare.

Am ajuns si in locatie. Lumea de astepta, incalzita de …. calorifere. A trecut perioada de cazare, dezbracare, imbracare, etc, samd si ne-am adunat in sala de mese pentru socializare.

Dupa cina ne-am pus de acord sa consumam cat mai multe lichide (suc bineinteles - de struguri, fermenti, etc) pentru a putea dezmorti gandurile si simtirile. Am dansat, ne-am simtit bine si mai ales, am facut muuulte poze.

A doua zi, sambata, s-a dat trezirea dimineata la 12. Toata lumea, cu mic cu mare s-a indreptat catre masa, apoi incetisor catre partia din Predeal, caci daduse prima ninsoare. CopilDeTigan a fost cel mai incantat dintre noi toti. S-a urcat pe schiuri si a inceput slalomul printre … nameti. Eu cu LoB-ul o priveam de la mijlocul partiei, sorbind un paharel de vin fiert pentru alungarea spiritelor rele.

Intoarcerea  de la Bran a fost si ea plina de surprize placute. Ne-am lasat condusi de LoB pe un drum ocolitor, prin Cheia, catre Ploiesti. Atmosfera si mediul inconjurator au fost de-a dreptul feerice. A nins tot drumul, iar copaceii erau impodobiti de zapada ca in pozele ce le gasim pe net. Am mers incet, ca de, era zapada pe jos.

In momentul intoarcerii in Capitala mult iubita (sau nu) toate aceste bucurii au disparut. Am revenit la trafic, marlanie si nervi. Dar il vom avea intotdeauna pe LoB alaturi

Ei bine dragi compatrioti, de data asta the shit got real. Intotdeauna m-am intrebat cum poti efectua o parcare laterala de pa banda 3. In acea seara, toate intrebarile mele si-au gasit raspuns.

Mai intai trebuie sa prezint echipa care a participat la concursul de invarteli:
1. Pilot - LoB
2. Copilot - CopilDeTigan
3. Carmaci stanga - Cel ce aduce focul
4. Carmaci dreapta - nepotu’.

In aceasta formula am trecut peste mari si tari spre intalnirea cu parintii LoB-ului. Toate bune si frumoase au fost, asa ca n-am gandit sa ne intoarcem in citadele pentru continuarea activitatilor tineresti.

Cum navigam noi linistiti pe meleagurile patriei, un coleg participant la trafic s-a gasit sa execute niste manevre periculoase, dand dovada de lipsa acuta a creierilor din sfecla.  Pot spune cu mana pe inima ca mertia o piatra in geam, dar na sunt eu rau.

La o anume intersectie, acest individ si un pic bronzat de etnia sa (nu, nu era tigan, era rrom), a inceput sa ambaleze motorul dand senzatia de overpower. Dupa atatea instigari LoB-ul nu a mai reusit sa iti abitna spiritul competitiv si ne-am lansat.

Plecatul de la semafor a fost ca din pusca, individul a fost depasit, dar ghiciti ce … animalutul s-a bagat inspre banda noastra, ca a lui se ocupase in timp. In acele momente LoB-ul a virat un pic stanga, dar ghiciti ce din nou … a aparut ca din ceata un mare refugiu de tramvai in fata noastra.

Viraj dreapta si fiind polei pe jos, saraca masinuta a zis STOP! e timpul sa fac cum vreau eu. Si asa fu. La virajul dreapta s-a dus in stanga, la contra virare s-a dus spre dreapta si in cele din urma, LoB-ul folosindu-si calitatile sale de pilot de curse a reusit sa vireze un pic mai tare dreapta si sa ajunga intr-un unghi de 180 de grade fata de pozitia initiala, parcat frumos langa bordura. Niciun al vehicul, piton, stalp, pom nu a fost implicat in aceasta acrobatie.

POVATA: Mergi incet, ca e polei pe jos.