Pentru inceput am sa va spun o poveste care poate fi considerata atat o scornire cat si un fapt real. Las interpretarile la latitudinea dumneavoastra.

Odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar mai povesti, pe plaiurile mioritice salasluiau impreuna 3 oameni. Apropierea lor era nemarginita si nu facea decat sa starneasca invidie printre necunoscatori.

Toata viata lor a fost condusa dupa principiul muschetarilor (desi aia erau 4), lucru care nu le-a adus decat bunastare si implinire.

A venit vremea despartirii lor. Fiecare a luat-o intr-o directie total opusa de celalalt.
Timpul a facut ca fiecare sa se dezvolte in directia la care era talentat.
Primul s-a facut inginer. A aprofundat logica si cunostintele teoretice. Avea o cariera de invidiat si din punct de vedere profesional nu putea sa merga decat in sus.

Al doilea s-a facut avocat. A aprofundat relatiile cu oamenii si abilitatile de control si convingere. Cariera sa era in ascensiune si totul parea in regula. Worries free.

Cel de-al treilea s-a facut medic. Menirea sa pe lumea asta era sa ajute oamenii. Devenise un chirurg exceptional, salvand mai multe vieti din cate isi putea imagina.

Pe partea profesionala toti erau foarte bine apreciati, respectati si de multe ori invidiati. Lipsurile lor erau la fel de mari ca realizarile. Niciunul nu reusise sa atinga nivelul de fericire ravnit.

La aniversarea a 12 ani de la terminarea liceului  cei trei prieteni s-au regasit si relatia lor, altadata de otel, s-a tranformat in “titan“. Fiecare si-a povestit intamplarile mai mult sau mai putin interesante pentru ceilalti, dar impreuna au ajuns la concluzia ca functiile lor nu conteaza cu nimic in fata a ceea ce ei numeau fericire.

A venit insa o zi in care unul din ei a descoperit fericirea. A stat, s-a gandit, a calculat, iar in cele din urma a dat frau liber sufletului, sa-i sopteasca ce este fericirea. Raspunsul a fost simplu ca buna ziua. Totusi implicarile erau extraordinar de complexe. A hotarat totusi sa duca lupta cea mai grea din viata lui.

Daca ar fi sa descriem simtamintele sale ne-ar fi extrem de usor sa le asociem cu un singur cuvant: chin, pe denumirea lui mult mai grava in engleza: torment. Nimeni nu intelegea ce se afla in sufletul sau, de multe ori nici macar ele. Stia doar ce vrea de la viata si ca era dispus sa plateasca orice pret pentru a reusi.
Partea cea mai grea a venit din asteptare. Se stie ca daca vrei ceva ce merita, atunci merita sa astepti. Insa acest asteptat nu i-a provocat decat insomnii, labilitate psihica si in ultima instanta depresie. Atat de mare depresia incat nu vedea color nimic, totul era negru; nu se bucura decat 1 secuna per zi, si aceea era de fapt o bucurie fada, indusa, fara fond sufletesc. Asta pentru ca pe zi ce trecea, sufletul sau se inegrea. Fiecare zi devenea tot mai grea, tot mai apasatoare si se perpetua in depresia ce devenise parte din cotidian.

La munca era totul aparent in regula. Putea sa se distanteze suficient cat sa isi faca treaba impecabil. Totusi abilitatile sale se reduceau incet incet. Comunicarea cu sublaternii nu mai era ca altadata, personalitatea sa se inegrea si inraia pe zi ce trecea. Nu mai avea toleranta doar un temperament vulcanic plin de rautate.

A venit insa si ziua cea mai lunga. Ajuns scarbit de asteptarea care nu ii producea decat repulsie pentru tot ce inseamna mediu incojurator a luat marea decizie de a-si calca pe sulfet si a renunta la persoana care il putea implini.

Continuare

Mai jos avem cateva modele de planuri, care evident pot fi extinse si chiar diversificate:

1. Zacutul pe degeaba - cu totii stim ca zacutul este o actiune ce nu necesita decat un pat si o perna. Cum mai toti avem aceste ustensile in dotare, putem sa stam sa zacem fara a umbla la rezervele din portofel.

2. Plictisitul la munca - Sunt momente in viata fiecarui om ce pot duce la cheltuieli care in momente de criza sunt nejustificate. Daca simtiti nevoia sa cheltuiti mai bine va pictisiti. Nu costa nimic.

3. Aruncatul cu privirea - Tonifierea musculara este la moda acum printre cei ce practica fitness. Totusi daca vreti sa ecoonomisiti bani, nu-i mai aruncati pe sali de fitness, aruncati simplu cu privirea in vitrine. Este gratis si uneori chiar reconfortant (alunga plictiseala).

4. Meniul de criza - Toti vrem sa mancam sanatos, cu cat mai putine E-uri, etc. Solutia LoB-ului vine la momentul potrivit. Pentru aproape nimic, apa de la robinet va poate satisface dorintele.

5. Intoarcerea catre credinta - cel mai bine ar fi sa-i urmam sfatul Razboinicului Luminii. Sa ne intoarcem cu fata catre providenta si sa ne gandim la ce e mai frumos. Fara TV, telefon, frigider, masina de spalat, calculator. Stam cu fata la rasarit si ne rugam la Dumnezeu. Asa economisim energie, salvam si planeta plus ca economisim si bani.

6. Plimatul gandurilor - nu mai este de actualitate sa iti plimbi consoarta cu masina sau RATB-ul. De acum in perioada de zacere, stabiliti un punct comun si va plimbati gandurile impreuna. Este de-a dreptul gratis.

7. Sprijinul - in momente de criza este bine sa aveti parte de sprijin sub forma de injurii, pacaleli si buna dispozitie.

Mai sunt multe subiecte de atins, dar va las pe voi cititorii sa le exprimati in “scris”.

Intr-o zi de vineri, pe dupa amiaza am plecat inspre directia Bran. Am urcat in trasura LoB-ului si ne-am pus la drum. Dupa o anume perioada, am ajuns in locatie. Odata ajunsi la primul checkpoint, ne-am hotarat sa cumparam d-ale gurii pentru drum (suc, cafea, ciucalata). Nush cum s-a facut ca dupa scurt timp, nepotu a depus niste tencuiala de ciucalata pe bancheta din spate a trasurii, observata de LoB abia a doua zi. Toti gresim, asa ca mi s-a acordat iertare.

Am ajuns si in locatie. Lumea de astepta, incalzita de …. calorifere. A trecut perioada de cazare, dezbracare, imbracare, etc, samd si ne-am adunat in sala de mese pentru socializare.

Dupa cina ne-am pus de acord sa consumam cat mai multe lichide (suc bineinteles - de struguri, fermenti, etc) pentru a putea dezmorti gandurile si simtirile. Am dansat, ne-am simtit bine si mai ales, am facut muuulte poze.

A doua zi, sambata, s-a dat trezirea dimineata la 12. Toata lumea, cu mic cu mare s-a indreptat catre masa, apoi incetisor catre partia din Predeal, caci daduse prima ninsoare. CopilDeTigan a fost cel mai incantat dintre noi toti. S-a urcat pe schiuri si a inceput slalomul printre … nameti. Eu cu LoB-ul o priveam de la mijlocul partiei, sorbind un paharel de vin fiert pentru alungarea spiritelor rele.

Intoarcerea  de la Bran a fost si ea plina de surprize placute. Ne-am lasat condusi de LoB pe un drum ocolitor, prin Cheia, catre Ploiesti. Atmosfera si mediul inconjurator au fost de-a dreptul feerice. A nins tot drumul, iar copaceii erau impodobiti de zapada ca in pozele ce le gasim pe net. Am mers incet, ca de, era zapada pe jos.

In momentul intoarcerii in Capitala mult iubita (sau nu) toate aceste bucurii au disparut. Am revenit la trafic, marlanie si nervi. Dar il vom avea intotdeauna pe LoB alaturi

Mai intai trebuie sa prezint echipa care a participat la concursul de invarteli:
1. Pilot - LoB
2. Copilot - CopilDeTigan
3. Carmaci stanga - Cel ce aduce focul
4. Carmaci dreapta - nepotu’.

In aceasta formula am trecut peste mari si tari spre intalnirea cu parintii LoB-ului. Toate bune si frumoase au fost, asa ca n-am gandit sa ne intoarcem in citadele pentru continuarea activitatilor tineresti.

Cum navigam noi linistiti pe meleagurile patriei, un coleg participant la trafic s-a gasit sa execute niste manevre periculoase, dand dovada de lipsa acuta a creierilor din sfecla.  Pot spune cu mana pe inima ca mertia o piatra in geam, dar na sunt eu rau.

La o anume intersectie, acest individ si un pic bronzat de etnia sa (nu, nu era tigan, era rrom), a inceput sa ambaleze motorul dand senzatia de overpower. Dupa atatea instigari LoB-ul nu a mai reusit sa iti abitna spiritul competitiv si ne-am lansat.

Plecatul de la semafor a fost ca din pusca, individul a fost depasit, dar ghiciti ce … animalutul s-a bagat inspre banda noastra, ca a lui se ocupase in timp. In acele momente LoB-ul a virat un pic stanga, dar ghiciti ce din nou … a aparut ca din ceata un mare refugiu de tramvai in fata noastra.

Viraj dreapta si fiind polei pe jos, saraca masinuta a zis STOP! e timpul sa fac cum vreau eu. Si asa fu. La virajul dreapta s-a dus in stanga, la contra virare s-a dus spre dreapta si in cele din urma, LoB-ul folosindu-si calitatile sale de pilot de curse a reusit sa vireze un pic mai tare dreapta si sa ajunga intr-un unghi de 180 de grade fata de pozitia initiala, parcat frumos langa bordura. Niciun al vehicul, piton, stalp, pom nu a fost implicat in aceasta acrobatie.

POVATA: Mergi incet, ca e polei pe jos.

Nu era nicio seara speciala, doar ca a existat printre noi un “feeling” negativ. Ei bine, the shit happened.

Mergand cu viteza de croaziera (50 km/h) tapangea a efectuat o depasire perfect regulamentara. Problema a fost ca trasura nu a fost de acord cu noi. Instant a inceput ASC sa clipoceasca si partea din spate sa fuga intr-o directie total opusa cu ceea ce vroiam noi. Norocul nostru ca Iuliu Maniu era gol, sau aproape gol, ca altfel ambuteiaj scria pe noi.

INVATATURA: Cand e polei(mazga) pe jos si ai un BMW mergi incet, ca nu te ajuta deloc.

Tot numarand asa zilele, m’am impiedicat de o zi sfanta in calendar ( spre rusinea noastra nu avem asa ceva numit calendar pe mosie…noi traim dupa bunul plac)…si anumee…Sf. LoB.

Ha! Va vine sa credeti?!….aaaa….dap

e ziua lobishorului…de nume cei drept, dar e inca un motiv sa fie rasfatat…si urechit..Asa ca eu maestra sef la urechit deja am inceput sal transform in Dumbo. Sa nu credeti cai lucru usor…incerc sal momesc da nam cu cine… :(( cu sfintii nu te incurci

Asadar sai spunem La Multi Ani! sa-i uram sanatate cai mai buna decat toate si sa asteptam cuminti sa videm cu ce ne-o cinsti diseara….

P.S: lobishor? vrei tort?

Dupa mici ezitari am poposit alaturi de LoB intr-o ambarcatiune, numita mai departe, barca. M-am asezat pe si-anume locasul de sezut si am inceput sau dau la vasle. LoB-ul mi-a facut un mic training la vaslit si am pornit.

Ne-am invartit noi un pic pe apa, am exersat sprinturi, ritmuri sustinute, etc, samd.

La un moment dat, ne-am intalnit vasla la vasla cu Seniorul si Dulcineea. Spiritul competitiei a urcat pulsul si ne-a facut sa ne intrecem cu mai marii si inteleptii familiei. Bine ne-a prins exercitiul ritmului sustinut, pentru ca LoB-ul a impus un ritm infernal de vaslit care pana la urma ne-a adus victoria.

Eh frumoase vremuri. Acum de curand am fost intr-o locatie un pic mia feerica, in parcul Cismigiu. Ne-am dat cu barcutele, am facut intreceri, ne-am udat, dar tot nu era ca altadat. Copchilariile astea domle.

Prima “intamplare”, ca sa-i zicem asa, a fost proxima venirii de la mare. In aceeasi vara LoB-ul a decis sa mai salasluiasca un pic prin Baragan, pentru a urmari indeaproape procesul de recoltare pe plantatiile sale.

Intr-un din seri, eu, marele nepot, l-am invitat pe LoB la discoteca. Pentru a nu atrage atentia, am fost intr-un cadru mai restrans, familiar, la un local in zona numita si anume Stelnica. Aceasta destinatie a fost aleasa pentru a nu atrage privirile suspecte ale clanurilor de prin Baragan.

Dupa o scurta plimbare prin orasul natal, am descins in locatie. Era fastuos, ca de, lumea se pragatise sa-l intampine pe maritul LoB.

Domnul DJ, asistat de marele nepot, a incins rapid atmosfera, si toate personajele de sex feminin s-au inghesuit in a fi luate in seama pentru marea dantzuiala. LoB-ul a facut o singura alegere din multitudinea de fumei. Blondina, subtirica, trasa ca prin inel si apriga la joc. Conform sintagmei: au dansat pana la adanci nopti si s-au lasat desfatati de caderea zorilor.

O a doua intamplare legata de discoteca s-a petrecut pe la o varsta mai inaintata si anume la inceperea studiilor universitare. Fiind un mare cunoscator in domeniul modei, LoB-ul a fost invitat la un concurs de miss in calitate de factor decizional. Zis si facut. LoB-ul s-a pregatit temeinic pentru aceasta ocazie.

Odata inceput concursul, s-au analizat concurentele si s-au luat deciziile. Evident concurenta apreciata de LoB a iesit castigatoare. La gala laureatilor a fost invitat si marele LoB pentru a impartasi cu participantii tehnicile avansate de prezentare pe podium. Publicul a fost in exataz, vazandu-l pe LoB defiland la mare arta, ca si cum ar fi prezentat pentru Burberry.

Si apoi au plecat toti acasa.

Se facea ca in tinerete practica des jocul 2 contra 2. Coechipierul sau de pe-atunci era Cel de aduce focul, alias SN^KE. Mare echipa faceau cei doi. Fiind copil, si inca neinitiat intr-acest sport stateam ore intregi si-i priveam jucand si distrugand legende ale basketului Buzoian.

Anii au trecut, si nepotul a intrat la liceu. Fiind pasionat de acest sport numit basket, a inceput studiul cu unii dintre cei mai renumiti profesori din localitatea sa. Timp de doi ani a studiat pe ascuns.

Se facea ca vine vara. Evident nepotu’ a plecat in vizita la LoB cu chenzina si birul. Dupa obisnuita vizita pe mosie ne-am retras pe terenul de basket. LoB-ul avea meci mare. Ajunsi acolo, LoB-ul si SN^KE au inceput antrenamentele si incalzirea, pentru a putea face fata presiunii exercitate de meci. Apoi palma divina s-a aplecat asupra nepotului. Adversarii au convocat meci 3 contra 3. Mi-am oferit serviciile catre LoB, m-am confesat de ceea ce facusem pe ascuns. Si am inceput.

Mare i-a fost mirarea LoB-ului cand a vazut ca slujbasul sau, nepotu’, nu este chiar un membru de neluat in seama in fata adversarilor si vrajmasilor. Evident acel meci a fost castigat. Din acele momente LoB-ul nu a convocat decat partide 3 contra 3 in care nepotu’ era jucator titular.

Frumoase vremuri, placute amintiri. Dupa ani si ani insa, pasiunea sportului numit basket s-a reaprins in inimile noastre. Se facea ca intr-o seara LoB-ul a convocat niste colegi de serviciu, pe nepot si pe SN^KE la o infruntare ca-n zilele bune.

Ne-am adunat pe teren, ne-am organizat si am inceput. Nu mai era dinamismul, priceperea sau perspectiva din liceu, dar pasiunea si mai ales talentul de conducator al LoB-ului a facut diferenta in fata unor jucatori mai experimentati ca noi. Evident, am castigat!

Se facea ca vine iarna. Afara ningea, soba ardea si toata suflarea mosiei din Baragan era pe capul nepotului. De, facea 18 ani. Cu mic cu mare s-au adunat la poarta mosiei si isi prezentau invitatiile, ca doar nu faceam zilele portilor deschise.

Am chemat lautarii, menestreii, animatoarele si nu in cele din urma, zece bucatari din zece tari diferite pentru a duce invitatii pe culmile extazului (culinar). Slujbasii LoB-ului au asezat mesele, pregatit ringul de dans, totul pentru a oferi placeri maxime sarbatoritului. Odata ajunsi, mesenii au fost aranjati dupa ordinea invitatiei la masa. Au fost hraniti, adapati si pusi la dans.

Cum petrecerea era in toi, LoB-ul ne-a onorat cu deschiderea dansurilor. Dansul ploii, dansul Prodigy si mai ales dansul la bara au incins spiritele si le-au tinut catre temperaturi ridicate pana dimineata.

Mesenii au beut, dansat, mancat, si apoi au mai dansat putin. Pentru cei mai feriti de patima dansului, LoB-ul a aranjat cu manutele lui un video (VCR) si un TV pentru prezentarea colectiei sale de filme.

Si uite-asa pana la 7 dimineata lumea a fost tinuta in priza de catre LoB si veleitatile sale petrecarete.

Succes maxim!

Trezit din somn de propriile griji, m-am indreptat catre mult vehiculatul PC (personal crap). Ce face omu’ dimineata? evident isi verifica emailul. Dat click, vazut o eroare, chipurile trebuia sa ma reloghez. Calm am introdus datele si guess what? contul era locked. Nimic nou, acu vreo doua saptamani s-a mai intamplat asta.

Calm am navigat catre emailul alternativ (google) si acolo ma astepta surpriza cea mare: contul era invalid(chipurile n-a fost creat vreodata).

Am stat, m-am gandit, am cugetat si m-am mai gandit putin. Am creat un email nou, am dat o notificare catre suportul de la yahoo, si acu astept.

Partea frumoasa e ca nu aveam toata viata in email (precum multi altii), in aveam, scuzati expresia, cacalau de date importante.

Acu sunt resemnat, daca se deblocheaza bine, daca nu… imi platesc noua adresa, ca apoi sa pot sa le cer socoteala (desi fie vorba intre noi, tare mi-e ca n-o sa se intample nimic)

Am luat pe rand…2 pulpe pui pus in vin cu sare piper si cimbru, vas yena folie aluminiu deasupra si direct la cuptor, cu cartofi in folie alaturi…genial

Apoi aseara..pentru ca de vreo 3 zile ma chinui sa fac ficatei..am pus ficateii in vin in ceaun cu tarhon si busuioc oleaka de sos de rosii…in al doilea ceaun…maliga….lobishoru facea mujdeiu…sin tigaie cativa cartofiori prajiti…ca deh merge deo pofta…

Credetima ca nu ne mai puteam misca de cat am mancat …mirosea a vin in toata casa si blocul cred.

Va urez pofta buna, ies minunat credeti-ma, dar sa nu va puneti la volan dupa… :))

Si munca si dai si lupta si dai si iote asa am muncit si’s weekend…am urat pe toata lumea care vineri seara isi ura distractie placuta la munte, la film, la whatever si eu trebuia sa merg la Romexpo…grrrrrrrr

Si ca sa am tacamu complet, pe langa toti nenii care au vizitat standu si mau asaltat cu intrebari pline de substrat si subtilitati, am cules si niste virusi adusi de oamenii care au casele in panta.

Deeeeci mi-am ridicat temperatura la 38 grade aproape, m-am aprovizionat cu dureri de cap si de coaste, am avut grija sa nu folosesc deodorantu antiperspirant ca sa scot raceala din mine si alte lucruri de genu asta.

Am stat, am bolit, am fleoncait nasu in toate directiile pana m-am facut clown in toata regula si am abandonat lupta punandu-ma in pat sub plapuma si asteptand…pe mos craciun..

Si cand ma vazut asa copildetigani chinuit cu puppy face si cu lumanarile pana la genunchi, LoBishoru si-a suflecat manecile si s-a dus la marmacie, si a indopat la mine cu pastile, apoi frectie cu carmol, apoi impachetat, baxat, paletizat si la somn.

Rezultatul este uimitor…nivelul lumanarilor a scazut ( sunt doar pana la brau ), gradele de alcool din capsor au scazut pana pe la 37 (dar a lasat leziuni permanente) si eu sunt pe calea cea dreapta a insanatosirii

Deci, pe langa restul calitatilor sale lobishorul mult indragit este si vraci, cu un desavarsit har de a vindeca….pentru consultatii gratuite trebuie sa urmati 2 pasi: 1. sunati la mine pentru leziuni si 2. cereti audienta pentru oblojire la lob

Va multumesc anticipat.

Pentru orice alte detalii, va rugam sa ne contactati.

Cu stima,

….astai de la servici ma scuzati…

seara buna

Asijderea lui copildetigan, LoB-ul are experienta vasta in recoltarea si / sau stropirea cartofilor. Povestirea noastra va cuprinde insa doar un singur capitol, recoltarea cartofilor, sau pe intelesul tuturor, scoaterea bulbilor din pamant cu furca.

Intr-o anumita vacanta LoB-ul era in vizita pe la mine, nepotu’. Bunicul nostru, vazandu-ne tineri, vanjosi si mai ales cu chef de munca (ahaaaa) a zis sa ne introduca in muncile pamantului. Pe vremea aia, cartofii prajiti erau poate garnitura noastra preferata, asa ca ce si-a zis mosneagul: ia sa-i pun io pe pushlamale sa recolteze cartofii sa vada care-i treaba cu asta.

Zis si facut. Ne-am imbarcat dimineata in Mergedes si ne-am pornit catre tarla. Acolo ne asteptau maritii cartofi (de catre natura) linistiti, in pamant. Ne-am asezat tabara la marginea parcelei, am descarcat ustensilele din carut si ne-am pus pe treaba.

Bunicul infigea furca, scotea cuibul, iar noi adunam bulbii si-i bagam la carut. Dupa o anumita perioada de munca asidua, ne-am decis sa luam o pauza. La fel ca la culesul de ceapa LoB-ul dadea indicatii. Desena unghiul de scoatere, forta pe parghie, pana si marimea medie a cartofilor. Indicatiile don’t come cheap asa ca LoB-ul a pornit in inspecia mosiei.

A stat, s-a uitat, a analizat si pana la urma, ghici ce-a vazut. Un pepene de marime medie, ramas pribeag. In acel moment fata sa a prins culoare, muschii vigoare si gura … saliva. Mosul, vazandu-ne lesinati si de bale asudati, a decis sa ne ofere acel pepene delicatesa. Si am mancat, am mancat, pana cand burta ne-a crapat.

Dupa acest scuuuuurt moment de repaus, am trecut la scoaterea cartofilor, avand un surplus de energie. Am terminat repede treaba, am mers spre casa si ghici ce? LoB-ul s-a asezat victorios pe gramada de cartofi si ne-a multumit, noua, supusilor sai ca am avut asemenea productivitate. Apoi s-a culcat, dar nu inainte de a manca o portie imeeeeeensa de cartofi prajiti cu o bucatica miiiiica de gratar.

Foarte frumoase locuri mai ales cand mergi pe jos, cu cortul in carca, gentile in fata, si soarele-n cap. Dar astea-s detalii de domeniul trecutului.

Mare mi-a fost mirarea pleacarii noastre pe muntii patriei. A fost ceva de-a dreptul inopinat, s-a zis hai!, si-am luat-o din loc. Am bagat diverse si nenumarate in rucsaci, genti, gentute, ranite de armata si-am pornit spre gara. Foarte frumoasa locatia de intalnit, cu caracter istoric si plin de farmec. A venit trenul si-am plecat catre destinatia de undeva avea sa ne intoarcem la locatia prezenta.

Ne-am pus bagajele in ordine (claie peste gramada), am achizitionat beletele de tren si-am asteptat. Cativa concitadini ne-au delectat cu cantece de petrecere, altii cu sirop de tuse (alcoolizat) pentru sporirea efectului petrecerilor. Si-am plecat.

Am ajuns in locatie, ne-am pus bagajele in spinare si hai pe drum. Am mers si-am mers pana am ajuns apoi am mai mers un pic. In cele din urma ghidul nostru a ordonat STOP! Am ajuns in Valea Neagra. Chipurile asta era destinatia noastra (vorbeste lumea).

Am instalat tabara langa niste casute parasite sau prea des vizitate de ursi… asta inca nu am stabilit. Revenim. Am instalat cortul carat de LoB in spinare, bineinteles urmandu-i indicatiile. Am asamblat pana si elementele metalice (corniere in limbaj popular) pentru a crea o terasa, dar aceastea sub presiunea prezentei LoB-ului au cedat. Le-am pus deoparte.

Aventurile noastre au fost multe, marunte si insemnate (deopotriva), dar ma voi rezuma la cele cu adevarat insemnate:

1. Baia cu sulf - in fiecare zi LoB-ul ne lua de manute si ne ducea la dus. In fostele bai termale cu sulf. Era foarte relaxant, apa calda, galbena si mirosul de levantica (un pic invechita) ne imbiau simturile. Apoi mergeam in raul Buzau si ne scaldam.

2. Adunatul lemnelor de foc - nepotu’ fiind inteligentul satului, evident nu prea se pricepea la aceste actiuni forestiere. LoB-ul insa era in mediul sau. Cara bustean dupa bustean, cu o singura privire ii secera si-i aducea catre punerea lor pe foc. A fost si un moment nefericit, cand un slujbas, Turcu’ pe nume s-a gandit sa adauge la lemnele de foc si un pic de iz de glezna taiata. Totul e fost ok, dupa ce a tras pe gat 500 ml tzuica de pruna. S-a “dezinfectat”.

3. Drumetiile - multe drumetii s-au facut. LoB-ul a organizat plimbarile catre Lacul Vulturi, Barajul Siriu, satul vecin pana si cele catre adunatul lemnelor de foc.

4. Luatul mesei - in fiecare dimineata, un miros ne mangaia narile. Era supa pregatita de LoB cu apa pura de Buzau si ingrediente naturale 100%. Eram apoi stransi in grup, roata in jurul focului si ni se dadea binecuvantarea gustarii bucatelor.

5. Cantatul - “L-au omorat pe Brebenel” rasuna in toata valea inainte de culcare. Era semnalul care dadea stingerea. LoB-ul ne delectea in fiecare seara cu varietati muzicale, de la Folk pana la muzica folclorica si simfonica. Apogeul a fost interpretarea “Baladei lui Brebenel”.

Au fost si alte actiuni, precum fuga de ploaie, fuga de responsabilitate, ascunderea dupa deget, plimbatul sub clar de luna prin cort, aruncarea privirilor, statul degeaba, lenevitul. Dar au fost sporadice si de neluat in seama.

Privea în zare cum pe mari / Rasare si straluce,  / Pe miscatoarele carari / Cosul de prune duce (ca sa-l parafrazam pe ilustrul poet). Stand si analizand situatia, LoB-ul a decis sa faca planul de bataie. Ne-a organizat in grupuri, a facut o scurta analiza grafologica pentru a afla maximul de performanta in categoria muncii si a decis inceperea culesului.

Dispunerea s-a facut simplu. Nepotu’ si LoB-ul in copac, la scuturat si ceilalti la adunat. Totul a decurs minunat. Noi topaiam pe craci, prunele cadeau, slujbasii adunau, masinile carau,  magaziile se umpleau.

A fost insa si un moment de suspans, sau mai bine zis, jospans, pentru ca la un moment dat, prunul a vrut sa scape de topaitori si s-a decis sa-si rupa o craca fix sub picioarele nepotului. Noroc cu forta LoB-ului care m-a pus intr-o stare de levitare pana cand am reusit sa ma agat de o alta craca, apoi am continuat scuturatul prunelor. Acum probabil radeti dar la poalele copacilor se afla o planta numita Catina, care are o proprietate indedita de-a te intepa asa ca daca LoB-ul ma scapa, ajungeam precum Comisarul Moldovan.

La finele culesului, LoB-ul si-a salutat slujbasii si i-a trimis pe fiecare la casile lor. Noi am purces catre locuinta Dulcineei si a Seniorului. LoB-ul si-a luat postura de conducator si s-a indreptat catre locatia dinspre care conduce tribul, lasandu-ne singurei o perioada de timp. Eu m-am asezat cumintel in bucatarie langa Dulcineea si am ajutat-o la conceperea gemului de prune.

Dupa un anume timp, am fost desemnat QA (quality assurance) pentru compozitia ce era pe foc. Si mergeam incet incet, lipa lipa catre bucatarie, iar cu o lingura de lemn testam compozitia. Dupa un anume timp am simtit o durere care ma racaia pe suflet (de-alungul esofagului). M-am plans la LoB, ca de eram in suferinte. Acesta, incercand sa puna diagnosticul, m-a intrebat cate “teste” am facut. Eu nastrusnic, am zis 2 (de fapt 10; insa LoB-ul nu s-a lasat inselat de spusele mele, mi-a dat un dicarbocalm si m-a trimis la plimbare.

Odata terminata dupa-amiaza, Dulcineea a strans copchiii la cina si ne-a pregatit niste bucate alese. LoB-ul ca de obicei a fost maestrul de ceremonii. Si-a desfatat slujbasii cu povetele sale si apoi am plecat la oras.

Am ajuns, ne-am cazat, am despachetat si ne-am indreptat catre plaja. Ne-am balacit, bronzat, plimbat. Nimic special pana acum. A fost insa un loc special, care va fi si baza evenimentelor prezentate, numit La Stufaris.

Localul cu pricina era unul modest, fara prea multe stele in jur, numai ca ne transmitea o atmosfera romantica si de buna dispozitie. Numele - La Stufaris - era determinat de cantitatea considerabila de stuf si alte ierburi care il imprejmuiau si adaposteau. Acesta locatie oferea doua mari avantaje:
1. Pozitia - era fix pe plaja si in spatele unui lac.
2. Dispunerea meselor - nu erau foarte multe mese, dar acestea erau dispuse pe marginile ringului de dans.

Ajunge cu descrierile, sa trecem la fapte. Se facea ca intr-o seara de vara, eu cu LoB-ul am cerut voie insotitorilor adulti sa iesim sa petrecem singurei, ca doi adolescenti ce eram. Zis si facut, Dulcineea si Seniorul ne-au ingaduit iesirea in “sat”.

Ghiftuiti de bucatele preparate de Dulcineea, ne-a stabilit La Stufaris pentru destractie si voie buna. Pentru inceput am comandat cate un suculet si stateam la masa, asa chillin’, admiram peisajul.

Momentul care a decis intamplarile ce vor urma a fost compus din doua parti majore. Una artistica, DJ-ul a pus melodia noastra preferata in sezonul ala - Prodigy - Smack My Bitch Up - melodie pe care noi ne dantuiam si o parte, sa-i spunem, senzuala, formata din doua fete care erau la o masa alaturata si trebuiau impresionata.

Fiind cuprinsi de pasiune si/sau placere am fost la bar si-am comandat doua beri Tuborg. Le-am sorbit dintr-o inghititura si ne-am pus pe dantzuiala. Cele 4 minute ale piesei ne-au purtat intr-o lume a visarii si a extazului. Am reusit sa ne facem vazuti si sa creeem un mediu propice intrarii in discutie. Am mai luat doua beri. Stand relaxati pe scaun, flirtrand cu don’soarele, sorbind din bere, ne transformasem deja in oameni mai fericiti.

Dupa un anume timp de fericire si visare a sosit cosmarul. Pe la spatele nostru, un spion se furisa, incerca sa afle background information despre LoB. Atunci printr-o singura miscare am scapat de elementele alcoolice si ne-am prefacut ca nu stim nimic. Era insa prea tarziu. Spionul, dulcineea, vazuse tot si a venit sa ne ceara socoteala. A fost ultima seara in oras, singuri, din acel sejur.

Pana si mediul era potrivnic discutiilor de gen, dar totusi business before pleasure. Clanurile au fost convocate la o intrunire la masa verde. Trebuiau discutati termenii de convieturi si impartirea protectoratelor. Sedinta a decurs de minune. Toate problemele, inclusiv tachinarea nepotului, au fost rezolvate. S-a semnat si un acord de neagresiune intre LoB si bastinasi.

Un singur clan, Bleot (cel mai puternic de altfel) nu a fost de acord. Istoricul membrilor sai este de-a dreptul de speriat. Popoare migratoare, misei si spahii. Acestia s-au unit sub un singur stindard, acela al dominarii Braganului prin teroare si chin.

LoB-ul nu a putut sta cu mainile-n san la vederea comiterii acestor nedreptati si a actionat. I-a somat pe conducatorii clanului, un rrom si un brasovean, ambii nestiutori de carte dar plini de respect … reciproc. Intr-o seara insa, cei doi au atacat pe LoB, 2 contra 1, miseleste, pe la spate, fara nicio justificare. Dupa lupte aprige, LoB-ul era la egalitate la puncte si a decis sa termine lupta. Atunci a fost chemat in lupta, un mare sfetnic, tatal nepotului, cel care a pus capat luptelor, ducand balanta in favoarea tribului LoB-ului.

Acum dupa ani si ani privim cu zambetul pe buze inapoi la acele evenimente si realizam ca totul s-a desfasurat pe baza protectoratului fetelor. Da dragi cititori, toate luptele s-au dat pe considerente Parisiene (vezi Paris si Elena din Troia).

Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri de cand n-am mai petrecut alaturi de LoB vacante ca odinioara. Mai deunazi discutam in drum spre munca cu maria sa, faptul ca atunci erau multe de facut dar n-aveam unde iar acum avem unde si cu ce, dar mai rar cu cine. Asta-i viata ce sa facem. Sa revenim la subiectul discutiei.

Frumoase vremuri erau pe cand eu si LoB-ul eram juni. Pe cand ne vizitam unul pe celalalt cauze diverse se iveau intru cunoasterea noastra catre lume. Asa se intampla si in vara acelui an, cand LoB-ul era in vizita prin Baragan. Afara zici ca era cald dar nu era arsita. Serile erau calduroase dar nu sufocante, vantul ne adia prin plete, stelele straluceau. Atmosfera fix romantica.

LoB-ul fiind incantat de conditiile atmosferice si avantajat de luna plina a plecat la o plimbare cu un personaj femin in cautarea vremilor de mult apuse. Discutand despre varii subiecte, de la tehnica militara pana la tehnologia extragerii samburilor din masline, drumul i-a purtat catre zone feerice ale locatiei noastre.

Si au mers, au mers, au discutat, apoi au mai mers un pic. Pana cand s-a zarit un lan de porumb tinerel, verde crud. LoB-ul s-a simtit viguros precum planta falnica in vant si s-a gandit sa o duca pe fatuca la o inspectie a … stiuletilor.

Totul luase o turnura neasteptata. Atmosfera era magica, amandoi admirau porumbul si caracteristicile sale medicale, puneau lumea la cale si descopereau noi taramuri Venusiene. Dar acea turnura a ajuns la 180 de grade. Norii se miscau, muntii vuiau, cainii latrau si pe nepusa masa un far a inceput sa lumineze porumbul. Era dulcineea in cautarea fiului risipitor.

Totusi acea clipa s-a marcat ca fiind feerica si nici urmarirea copiilor prin porumb, nici strigatele dupa LoB, nici macar repercusiunile expeditiei sale pe taramuri necunoscute nu a putut-o umbri in vreun fel.

Le vom enumera in ordine cronologica, pentru a evidentia curba ascendenta cresterii calitatii cunoasterii si experientei pentru aceste vehicule.

1. Pegas-ul nepotului - a fost o perioada frumoasa in viata mea, ca nepot. Era senzational. Dar nu eram constient de nici macar 15% din capacitatile sale motrice. Se facea ca intr-o zi de vara LoB-ul a venit in vizita la supusii sai. Vazut biciclu, admirat, urcat, pornit la drum. Dupa o perioada de 5 minute pentru acomodare, LoB-ul s-a decis sa arate noua, supusilor sai, tainele acrobatiei pe doua roti. Si-a incalecat pe sa si in urmatoarea secunda a zburat asa. Un triplu salt urmat de o rostogolire a facut ca tribunele sa ovationeze admirabilul sau exercitiu. A fost notat cu 10 plus.

2. Skateboard-ul - acest mijloc de locomotie a fost “provided” de catre Cel ce aduce focul. A fost o “atentie” catre conducatorul tribului. Mare incantare s-a vazut pe ochii LoB-ului la desfacerea cadoului. Multe drumuri au fost marcate folosind acest gadget. A venit pana si la nepot si l-a instructat in tainele sale. Totusi, dand dovada de altruism, LoB-ul si-a tatuat pe genunchi urme de zgarieturi, ca sa nu iasa in evidenta prea mult in fata supusilor (in momentul ala nu avea aliura de Chuck Norris, deci ar fi fost ceva suspect).

3. Carpati-ul - multi au auzit de aceasta “creatie” numita Carpati. Si nu ma refer la pistolul romanesc care trage dupa colt ci la motocicleta Carpati. Odata cu inaintarea in varsta, LoB-ul a descoperit tractiunea motorizata. I-a placut, s-au iubit si mai ales, LoB-ul l-a calarit.

4. Hoinarul - ei bine acesta a fost apogeul sportului motorizat. Una bucata motocicleta Hoinar, enduro, de aproape 9 cai putere. LoB-ul l-a folosit pentru deplasarea pe mosie si alte lucruri pe care unii le-ar considera triviale. Pe Hoinar, LoB-ul a experimentat prima oara libertatea si feelingul oferit de vant prin plete. Au fost insa si clipe nefaste. Hoinarul avea o personalitate foarte puternica si enervanta si se cam punea pe butuci. Dar LoB-ul il dovedea mereu si incepea plimbarea.

Cam acestea au fost vehiculele pe care LoB-ul a activat in copilarie, pana sa i se incredinteze puterea condusului de autoturisme.

Pentru ca va introduce in spiritul povestii, tin sa mentionez ca LoB-ul ca o mare personalitate care este, are si multi dusmani. Si nu dusmani manelistici ci intregi clanuri care se bat pentru “influenta” din orasul sau natal. Acu toate conflictele s-au aplanat dar a fost o perioada tulbure in care clanurile bateau la poarta LoB-ului fie pentru sprijin fie pentru razbel.

Se facea ca era o seara de vara (august daca nu ma inseala memoria). Tribul LoB-ului statea la sfat, ne pregateam sa purcedem catre oras. Plimbari prin centru, fitze, figuri, etc… ca na, asta-i viata de noapte cu LoB-ul. NU te poti insa dezice de la asa ceva. Socializarea este unul din stalpii tribului.

Au venit insa niste membrii ai unui clan, care cautau scandal. Stateau, chicoteau, discutau, provocau si in cele din urma au atacat verbal pe maritul LoB. Ordinele catre trib au fost clare: stand down soldiers. Si asa am facut. Eram in expectativa, cu pumnii inclestati, maselele trosnind si inimi pompand … sange, bineinteles.

A fost o perioada de suspans, ce-a mai lunga din viata noastra, in care s-a dus un razboi psihologic intre LoB si agresori. Un razboi rece din care, evident, LoB-ul a iesit castigator.
A urmat apoi runda cu numarul doi. Agresorii s-au decis sa atace pe un alt nivel decat cel spiritual, pe cel fizic. Au incercat, au dat din coate dar au pierdut. LoB-ul, prin simpla sa prezenta a pus la pamant toti agresorii. Fara doar si poate toata suflarea a fost mirata si in inimile noaste a nascut o umbra de compasiune pentru agresori. Dar ne-a trecut repede.

Bucurosi ca acest conflict a incetat, membri tribului l-au preaslavit pe LoB si i-au jurat credinta vesnica.

Si plecaram asa….sontac-sontac la drum…pe camp evident…ca nepotu’ e in faza de testare a terenului inspre partea auto. Dupa cum ziceam, calatoriram vreme de 15-20 min pe toate pietrele si bolovanii patriei, ca parca acolo toti se aciuiasera.
La un moment dat un zvac sub masina. Eu linistit zic baga 1, si da-i; el linistit baga si degeaba; eu zic baga marsarier si da-i; el baga si degeaba.

Ma dau jos din trasura, ma uit in jur si ce vad: frumoasa trasura era suspendata pe un morman de …hmmm…cum ii zice…da….rahat si nu era deala turcesc, era deala ieftin romanesc cred ca de cal sau ceva animal patruped ca rau mai putea.
Suit eu LoB la volan in incercarea de a elibera trasura din acea capcana, mai ales, deh ca era zi de Pasti si mai erau multe de facut. Chip si pace nu a vrut sa iasa. Atunci l-am rugat pe nepotu’ sa se urce in portbagaj si am vazut cum un om de 120kg poate sari pe portbagaj hata-hata in incercarea de a elibera trasura. Nici nu s-a clintit.

Cum deh nu mai aveam si alti supusi pe langa rugat pe nepot sa cate o lopata/cazma la taranii din zona.
Dupa circa si ceva, agale, il vad venind cu o cazma. Mi-a spus ca a luat-o de la o batrana care facea…cruci…ptiu..ce-o mai insemnand si asta
Si ne-am pus pe sapat, da, in … romanesc. Si da-i si da-i si da-i si da-i, comform cantecului. Pana cand am reusit intr-un final sa eliberam trasura si sa plecam la treaba noastra. Nu inainte de ai inapoi batranei cazmaua.

Povata: bate-l cand e mic ca pe urma ti se suie in cap.

Mergand pe drum, tinandu-ne de carut am intrat pe parcela fameliei. Totul se prezenta intr-o atmosfera de-a dreptul feerica, daca nu extazianta. Roua era pe frunzele ierbii, greierii inca erau in concert, vantul ne mangaia pletele si praful se asternea intre degetele noastre.

Incet incet ne-am apucat sa facem ceea ce venisem sa facem in locatia in care ne-am indreptat din directia in care urma sa ne intoarcem. Deci ne-am apucat de scos ceapa. Capatana cu capatana, rand cu rand, fir cu fir.

Asudand din pricina muncii extenunate, din pricina biciului LoB-ului si mai ales din pricina indicatiilor sale, ne-am decis pe la ora care era in momentul dat sa facem o pauza. LoB-ul ne-a desenat ad literam actiunile ce vor urma a fi desfasurate pe tarla.

Am inceput din nou munca. Culegeam, culegeam, culegeam apoi incarcam in saci. Stiva crestea, productia era sky-high, totul era infloritor. In momentele alea LoB-ul fiind multumit de supusii sai, s-a decis sa ia o pauza, asa ca a dat fuga pan’ la SPA. S-a tolanit in salonul deluxe, fix pe un rand de ceapa culeasa, unde pamantul avea calitati miraculoase. Era rece, moale, fin, de-a dreptul relaxant.

Cand ceputa a fost culeasa, ambalata si instalata in saci, marele LoB s-a trezit si a ne-a directionat catre casa. Incet incet am ajuns la coliba din satul natal si am descarcat recolta. LoB-ul s-a asezat victorios pe gramada de ceapa si ne-a multumit, noua, supusilor sai ca am avut asemenea productivitate. Apoi s-a culcat la loc.

Dupa ce ca ma trezesc de dimineata si tre sa ma car la servici prin frig si intemperii…mai tre sa sufar si vitregii din partea oamenilor cu muuuult bun simt.

Intru la metroi, dau haina jos ca evident e foarte cald, mai am si geanta in brate, eventual si punga cu echipamentu de sport si cartea in cealalta mana (stiu ca ies vreo 4 la numar, dar am doar 2 maini)..vine metroul…evident la 15 minute ca doar suntem animale si nu conteaza ca stam ca sardelele in conserva…urc in metrou ma calca toata lumea in picioare, imi rup punga, imi tranteste un troler peste picior, imi iau un ghiozdan in creafa, evident eu incerc sa citesc…

Cand aud si un “imi faceti si mie loc” din spate nu ca ma umplu de nervi, dar imi vine sa trag semnalu de alarma. Inainte de victoriei primim bonus o frana de se rastoarna toata lumea, noroc ca am mainile lungi si apuc mereu sa ma prind de ceva. La victoriei, coada pe scari prin tot pasajul…statea metroul cu usile deschise si nu era loc sa coboare lumea pe peron, au inceput sa inchida usile (de data asta am apasat butonu rosu si au fost obligati sa stea), urlau la calatori ca sa se dea jos din metrou’ ca urmatoru metrou e la 3 min in spate. Dupa lungi cazne trec pasaju pana spre unirii si ma postez cu cartea pe peron fix in dreptu unde urma sa fie usa de la metrou. N’am apucat sa ridic ochii sa ma uit pe unde calc ca mau luat pe sus, printro minune am gasit un scaun unde sa stau jos dar evident transpirata, nervoasa, cu pantofii dezastru…pregatita de dus nu de servici. De la unirii e mai usor, daca nu prinzi pasaju de la unirii plin…nimeni nu se fereste, nimeni nu zice un pardon, nu se tine cont de nimic, de parca serviciul ala ne plateste indemnizatie de comportament urat sau bonus pt lipsa de bun simt. Pe scarile rulante evident se gaseste careva care sa ma calce, nu am prins vreo zi dinasta, dupa care urmeaza distractia de afara pana la tramvai.

Dupa ce ca e un trotuar destul de ingust pt fluxul de nesimtire de acolo, mai vin si alde vanzatori ambulanti. Nam nimic cu oamenii castiga si ei un ban, dar evident spatiul de slalom se micsoreaza la 30-50 cm…e infect de enervant. stai la trecerea de pietoni ca deh te calca masina si pe verde, darmite pe rosu si te duci spre tramvai, care evident e plin de matusele la 105 ani care se plimba la piata si ca si cum tu nu mergi la o zi de munca ci la plimbare, te face nesimtit  si in toate felurile ca nu stai in picioare.

Cand in 40 min. trebuie sa faci apel la tot calmul posibil sa nu te iei la bataie cu careva, cum te mai astepti sa mai ai chef de munca. Pe mine personal ma doare stomacu de la nervii de dimineata…si in concluzie i hate thursdays :))

Ia incercati sa faceti sport dinasta cu un taior/costum nou nout de 10 mil si cu niste pantofi de vreo 2 sa zicem….iti mai arde de tinuta office?

Din pacate suntem prea mici…

Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, asta este de departe cel mai chalenging post pe care-l scriu. Si asta nu din prisma faptului ca sunt barbat sau macar din prisma faptului ca o axioma este o afirmatie de sine statatoare referitoare la niste termeni initiali sau la niste concepte de baza, ce nu sunt si/sau nu pot fi definibili/e.

Ca orice demonstratie matematica (ca numai d’asta stiu) vom porni de la o premisa care o vom cosidera adevarata si apoi vom incerca sa testam validitatea ei au ba. Propunem urmatoare premisa:
Femeia nu este desteapta, este un animal prostanac. Nu trebuie sa imi sariti in cap, ca nu sunt misogin. Pentru a accentua rezultatul am folosit o suita de epitete, metafore si alte figuri si scheme de stil.

Pentru a testa validitatea teoriei, vom pune in discutie cazuri reale in care intalnim femeia in toata splendoarea ei spirituala cat si fizica.

1. In familie - Femeile care se gasesc intr-o familie (sa le zicem maritate) sunt de 3 tipuri.
a) Carierista - femeia care munceste la fel de mult ca un barbat, isi urmareste telul de afirmare profesionala si nu sta sa raspunda in fata nimanui. Avantajele sale sunt independenta, educatia aleasa care o va da copiilor si bineinteles prezentarea catre barbat (na, ca are bani sa se aranjeze). Deci desteptaciunea “prevails”.
b) Casnica - femeia care are sau nu un serviciu mediocru, dar petrece enorm de mult timp in casa. Spala, calca, gateste, face, drege. Este un titirez pe care nimeni nu-l poate opri. Nu putem ignora desteptaciunea sa.
c) Interesata - aceasta specie este relativ nou aparuta. Femei care se casatoresc exclusiv pentru bani, care stau numai acasa si se aranjeaza. Nu putem ignora faptul ca fata e nitel desteapta… daca n-o ajuta creierul o ajuta corpul.

2. In societate - in caz ca femeia de langa tine nu este o nebuna de legat, femeia poate sa isi faca foarte usor simtita prezenta, ca nu degeaba i se mai spune si sexul frumos.

3. La serviciu - femeile la serviciu sunt super funny. Daca in majoritatea colectivului sunt barbati si in rest femei, acestea vor inveseli atmosfera, chiar transforma-o intr-una normala.

Parcurgand aceste puncte putem cu mana pe inima sa spunem ca femeia NU este ceea ce am pus ca si premis.

Asadar doamnelor si domnilor am demonstrat de ce femeia este desteapta. Nu trebuie insa sa neglijam nici rolul barbatului in societate. Este egal cu partea sa feminina, desi fiecare actioneaza in domeniul sau.

Fiind copil, LoB-ul paduri cutreiera. Dar inainte de paduri au fost usile de la garaj. Se facea ca era o zi cu soare. Seniorul mesterea la Furia Neagra si deodata, LoB-ul a incalecat pe sa (sau mai bine zis scaun) si a miscat masina asa. In usile de la garaj. Atunci lumea a realizat ca Ayrton Sena este de fapt o copie infidela a maritului nostru personaj.

Dar acestea sunt intamplari trecute, acum LoB-ul fiind un mare artist pe scena sofatului. Vom continua mica noastra relatare cu o insiruire a trasurilor LoB-ului, fiecare cu istoria ei si evident evenimentele importante pe care le-a trait alaturi de ele.

1. Julietta - aka Submarinul Galben - Prima trasura adevarata a LoB-ului. O Skoda de prin anii ‘70, galbena, model 100S, cu motor si tractiune spate. Alaturi de Julietta, LoB-ul a trait clipe splendide, cum ar fi exersarea derapajelor controlate (sau nu), distrugerea Logan-elor (sau in fine… sifonarea lor), frana pe ud, frana pe uscat, dubla debreiere si multe alte figuri de sofer profesionist.

2. Elena - A fost trasura daruita LoB-ului de catre asa zis-ul sau patron (mai mult ofranda a fost). Alaturi de Elena, LoB-ul a experimentat viteze super-luminice, a vazut cum e sa conduci la 5500 rpm, a testat frana la 150 km/h… ehe alta viata. Elena i-a deschis ochii LoB-ului in sfera super-sport.

3. Cristin (a) - aka Furia Neagra - Deja in aceasta situatie, LoB-ul fiind expert, a avansat catre zona de raliu. In spatele Furiei Negre nu putea sta pentru ca este echipata cu sisteme avansate de camuflaj si securitate marca 007 (James a lu’ Bond). Te poate invalui in fum albastrui oricand  iti e lumea mai draga si crezi ca o poti depasi. Motorul trasurii insa, este de exceptie. Sta numai in ture (minim 2500) pentru a putea avea cuplu maxim la depasiri. Acceleratia e finuta, ambreiajul tare iar frana domle … ce Brembo, ce Pagid … trbeuie sa mergi cu cel putin 100km/h ca sa se incalzeasca. Raliu cemai.

4. Iltschi (lamuriri) - Este ultima achizitie a LoB-ului. Eu, nepotu’, mare sfetnic in trib, am insuflat LoB-ului pasiunea catre marca BMW (iaca de ce). Cu Iltschi, deja s-a trecut din nou la clasa super-sport. LoB-ul este stapan pe viraje, pe franari, pe tot. Alaturi de trasura sa, acum e invincibil. Mai ales ca a facut un mic tunning.

Cam astea au fost trasurile principale ce LoB-ul le-a dirijat de-alungul vietii. Au mai fost si mici “aventuri” cu masina Seniorului, si diverse motociclete si/sau mopede, dar au fost mai mult one night stand.

Am cumparat tot ce trebuie si “mestereasa” se afunda in bucatarie (cu mila cei drept pentru ordinea de acolo).

Am ciopartit pietpu ala de pui pana l’am facut flenduri, am zbatut 2 oua pan’au facut spume, am pus pe rand prin ou si susan si apoi in tigaie la prajit.

Usturoiu’….il fac sos cu smantana si un pic de cimbru…credeti-ma nu ramane niciodata…e genial!

Stiu ca nui sanatos ce’am mancat, dar de gustos…..foarte, dar sa stiti ca n’a lipsit bolul de salata…si nitica salata de vinete

N’am putut sa’l las sa manance singur…pur si simplu n’am putut!

Ieri tenis, azi tenis, maine tenis…..e un adevarat trend lansat de nepotu’ dar la care straluceste, bineinteles, dupa cum va asteptati…LoB-ul!

Ce directa, ce rever, ce acoperire de teren si nu mai zic de serva. Picam toti in nas si pe spate la cat ne alearga pe patratelele alea. La un moment dat incurcam terenurile, se face gaura in racheta, moare si galeria de majorete, tre sa facem mai multi pasi pe teren…complicat!

Dar nu ne dam baatuti..studiem poate poate il detronam!

Pentru amatori de o partida de tenis…..go away…run for your life!

Eu una I hate Mondays, Tuesdays, Wednesdays, etc…

Aveti cumva vreo idee, vreun sfat despre cum sa nu ma mai gandesc noaptea cum sa scap de ideea de sef, cum sa fac sa mai chiulesc vreo zi macar de la birou?

As putea sal imping pe sef peste balustrada, dar conceptul de sef tot exista, as putea sami dau demisia, dar innebunesc fara sa fac nimic toata ziua, as putea sami fac firma mea…sau nas putea….as putea sa ma las pagubasa si sa merg la servici zilnic

Pana una alta va invit sa imi dati idei, cum sa indulcesc sederea la birou, chiar daca am treaba cat incape si nam timp sa le fac pe toate:)..

Astept weekendu’…e abia luni, stiu c’asa o sa ziceti…ei si? eu tot astept weekendu:)

Am inceput cu o simfonie pentru vecini (care nu’mi cunostea glascioru pan’acu vai de el) dupa care m’am inarmat cu chestii din’alea de curatat/spalat/frecat/aspirat si lupta si dai si lupta si dai.

Am demontat toata bucataria si camera si am alungat dinozauri si crocobauri la plimbare, am infundat ghena si am consumat aproape toata energia pe care o aveam.

In stilul caracteristic mie si numai mie, mi-am dat treaba si peste ce imi propusesem (ca deh…eram dornica) si acu pot sa zic:

Am terminat! Rasplata…o crema de zahar ars ( a fost…nu mai e )

Aviz amatorilor: orice fir de praf va fi impozitat, calcatu pe gresie se va plati, aruncatu la cos se va taxa, iar dezordinea se va pedepsi. Sunt inarmata cu 2 pusculite, asa ca…enjoy!

Cine are vreo nelamurire in instrumente si ustensile de curatat, sa ma intrebe…m’am specializat!

Lobishorul pleaca acasica si restul casei nush ce face, dar am asa o vaga impresie ca zilele astea o sa-mi tiuie urechile de liniste-ya right.

Raman nesupravegheata deci ma apuc de…reamenajat  casa :))

Am o gramada de planuri, sa ma duc la piata, sa fac papabun pt cand vine lobuletu napoi, sa spal, sa dorm, sa lenevesc, sa citesc, sa fac planuri, sa ma joc…Si am un mare playground numa pt mine. Ahahaha nam mai fost home alone de ceva timp, chem toate fetele, fac petrecere in pijamale, cu tricouri ude :))

Si am toata casa doar pentru mine…

Sa incepem cu o povestire.
Se facea ca intr-o seara, LoB-ul si Seniorul aveau un punct de divergenta. Unde se produce frecare mare? Intre soseta si pantof sau intre soseta si talpa piciorului. Aceasta problema a plecat de la distrugerea unei perechi de sosete, de catre Tapangea fix pe pingea. Domle trebuia lamurit.

La aceasta “discutie” a asistat si Dulcineea, dar dupa un scurt timp, a lasat ganditorii tribului sa se desfasoare. Luan un pix si o hartie, cei doi au stat, au gandit, au calculat, au sters, iar au calculat, si in cele din urma au gasit rezultatul: le era somn. Gurile rele au spus ca LoB-ul si-a invins profesorul, maestrul, pe Senior demonstrand ca intre soseta si talpa pantofului se produce frecarea cea mai mare. Oricum marele rezultat a fost remiza.

Din aceasta intamplare putem trage foarte multe concluzii:
1. LoB-ul a mostenit caracterul de sfetnic de la Senior.
2. Oricine ar fi intr-o dilema si nici pana chiar LoB-ul nu l-ar putea ajuta, s-ar duce la Senior si 100% va fi imbalsamat cu inteligenta si cunoastere
3. Seniorul l-a invatat asa de bine pe LoB tainele vietii, incat fiul si-a depasit tatal, sau chiar studentul si-a depasit profesorul. Mare lucru asta.

Mai sus am enumerat cateva caractersitici marcante ale Seniorului. O alta pricepere a sa, sunt petrecerile, unde alaturi de Dulcineea toata lumea va imbratisa tainele distractiei si bunei dispozitii.

Tot de la Senior, LoB-ul a prins tainele gatitului. Da doamnelor si domnilor… amandoi sunt maestrii in arta gatitului … pot face un sandwich sa fie divin, o omleta incredibila si un ceai cu gust de nectar pentru zei (vezi Legendele Olimpului). Bineinteles si in acest domeniu, Seniorul s-a declarat invins in fata marelui LoB.

Talentele Seniorului au fost in totalitate preluate pe cale genetica, fizica, etc. de catre LoB si au fost aduse la paroxism. Nu putem face decat sa-i multumin celui care l-a inzestrat pe LoB cu asemea gene.

Dulcineea este o personalitate empatica, foarte placuta si indeobsti un sfetnic minunat. Pe langa aceste calitati de prim rang in societatea noastra, mama LoB-ului mai are si alte “mici” aspecte foarte placute, cum ar fi gatitul.

Nu exista cuvinte de lauda pentru mancarurile alese care sunt preparate cand LoB-ul se suie in trasura si da buzna. Chiar daca alaiul LoB-ului se opreste la un popas la acesta, si o prindem pe Dulcineea nepregatita, arta se cunoaste: Bucatele erau la fel de alese ca alta data, facute cu migala, finete si mult talent.

S-ar putea spune ca de fapt, LoB-ul isi trage trasaturile de maistru bucatar din genele mamei, dar aceasta afirmatie inca nu este demonstrate clinic, deci, nu putem elucubra pe baza ei.

Alta trasatura importanta a mamei LoB-ului este voiosia si buna dispozitie. Mereu suntem intampinati cu o imensa energie pozitiva, ceea ce ne face si pe noi sa fim mai relaxati, mai glumeti, mai voiosi. Insa, la o petrecere, este miezul ei. Va ridica toata lumea la dans, nimeni nu va suferi de plictiseala. Talentul artistic al Dulcineei este clar incontestabil.

Sooo, luam tapangea, LoB si copildetigan (adik je) 3 rachete, plantam fundurile in titicar si merem la teren. Acu sa ne’aratam vitejia: care arunca mingea peste gard stie cel mai bine sa joace.

Evident am jucat care impotriva cui a nimerit, am aruncat mingile in toate directiile, am facut care pe Andre Agassi, care pe Rafael Nadal, care pe Martina Hingis sau alte nume obscure din tenis. A durat pana ce am descoperit ca racheta se tine de partea aia mai lunga si ca nu tre sa schimbi terenu intruna (ask tapangea :p for details) si ca fileul e pus acolo sa fie ocolit….dar dupa ce’am citit manualul de instructiuni, ne’am apucat a fugi pe’acolo cu limba de un cot, prefacandu-ne ca stim sa jucam, ca deh ne vedea audienta :))

Mie mi’a dat cineva gaura in racord, lu tapangea ii fura careva terenu de sub picioare, si LoB-ul…ca o stea s’a prezentat sub lumina reflectoarelor aplaudat de galeria ce tremura de frig :)) pe bancuta uda si c’o sipca lipsa

Cu broboane de sudoare alunecand pe frunte, cu fata schimonosita de ridurile concentrarii, cu muschii incordati pe manerul rachetei, LoB-ul a iesit triumfator din lupta contra slujbasilor….eu si tapangea ne-am luat jucariile si’am mers pe drumul nostru ca nu’i chip sa’l dam jos din clasament pe marele LoB.

Dar cum incercarea moarte n’are  vom mai complota sa’l detronam pe LoBishor…

Pentru amatori de tenissing..va rugam sa ne contactati! Garantam placeri ascunse, febra musculara, dezvoltarea vocabularului cu neologisme si alte peripetii mirifice.

PS: angajam om de mingi

Deschid frigideru, incep sa pipai prin congelator sa vad ce fund de gaina nimeresc sa gatesc. Scot 2 pungi mototolite (cica cu carne nauntru) si fac un ini mini mani mo si aleg copane si niste carne tocata…verdict, crima: copane si ciorba de perisoare(acu oi videa ceo iesi, daca il vedeti pe lob verde inseamna c’am comis’o).

Copanele

Le’am spalaat, le’am pieptanaaat, le’am puricit, le’am pus funda rosie si in oala la fiert, am tocat un munte de legume (fibre cica) si asteptam sa vedem ce inspiratie de moment am…

Ciorba (nu zic de perisoare ca nush in ceo sa se transforme bilele alea diforme de pe masa)

Se sufla in carne pana se dezgheata si reusesti sa faci mizerie in toata bucataria (ca deh nu tot eu strang) si se pune cu ceapa si verdeata (tot ce e verde in frigider e bun) eventual oleaka de orez si oaua (1-2 ca dup’aia e paguba) si faci bilute pana le vezi rotunde.

Faci terci multe multe legume (evident ca dupa ceam constatat ca miau trebuit 2 saptamani sa adun ingredientele am descoperit cami lipsesc o gramada) le pui la fiert si te duci mai departe sa pui o masina la spalat, sa mai inghesui in dulap un plover care nu lasa usa sa se inchida (adik curatenie), mai aduni o scama sau te impiedici de prag etc.

Dupa ce fierb pe jumate legumili, pui bilutele si speri sa nu se faca cir, ale mele nu sau facut (sunt mandra de mine ). Le lasi sa fiarba, pui tot ce trebe sa dai gust, la sfarsit pui borsu’ fiert sau nefiert dupa cum ti’e lene sau nu.

Acu’ daca nu place la lobishor…vizavi e mereu scaparea oricarei femei care sta in zona:P

Dar sa lasam la o parte discutiile acestea puerile. Dupa zile intregi de analiza am reusit in sfarsit sa gasesc caracterizarea potrivita pentru Ratusca noastra draga. Am inteles de fapt ca acest concept de trendy, fancy, open-minded nu se refera strict la moda si/sau experiente sexuale. Pur si simplu indica o stare de spirit si un comportament laudabil.

Ratusca noastra este definitia acestui concept. Maria sa are un comportament plin de fineturi si bun simt, o atitudine la prima vedere sfioasa, dar mereu potrivita, si o prezenta care-o face remarcata in bunul sens al cuvantului.

Ar fi multe aspecte comportamentale ale Ratustii (are accesorii, foloseste tehnologie Asgard, si bineinteles nu e niciodata incaltata cu aceiasi pantofi) dar astazi ne vom opri poate la cel mai important, si anume explicatia titulaturii de Cea care roseste.

Se facea odata, ca tribul o ardea aiurea la Casa cu Tei. Eram eu(nepotu’), tapangea, ratusca, LoB-ul si copildetigan. Beam un ceai, mancam o placinta, ne simteam bine domle ce sa mai discutam. Printre aceste momente marcante ale dupa-amiezii noastre se presarau si diverse discutii despre viata in general. La un moment dat Ratusca se hotaraste sa ia cuvantul; in prima secunda s-a facut grena la fata (rosu e asa de finete) si cu greu si-a gasit cuvintele. Sfiosenia sa nu avea limite domle, este pur si simplu coplesita de presiunea tribala ce o inconjura. In cele din urma a inteles ca face parte si ea din trib, si la fel ca la artele martiale, a folosit energia noastra in folosul ei de nu-i mai tacea gura. A demonstrat niste axiome printr-o metoda necunoscuta pana si de promulgatorul lor… A fost divin ce sa mai zic.

Acele momente petrecute la Casa cu Tei au crescut-o pe Cea care roseste in gradul de Fashion Consultant. A dovedit entuziasm, cunostinte, dedicare si mai ales loialitate fata de tribul LoB-ului. Sa speram ca o vom avea alaturi de noi pana in panzele albe(adik pana cand o fi).

Later edit: Nu pot sa-mi cred ochilor ce am uitat sa va comunic. Ratusca nu se afla printre noi decat spiritual … ea locuieste si studiaza (diverse) peste mari si tari … la o asemenea distanta, incat daca mergi cu masina pana acolo ti se lungeste piciorul.

Drept si prin urmare azi am avut parte de o zi de weekend minunata, am mancat o friptura pe care o so incerc si io da tre sami iau un extinctor sio trusa de prim ajutor inainte :P  (clumsy me).

Dar maine nu mai scap, va trebui sa ma afund in cutia mare din bucatarie si sa scot ceva comestibil pe niste farfurii…cine are idei sa ma anunte:)

1. Calculez numere - status marca nepotu’ - semnifica faptul ca in acele momente o parte din creieri calcumeaza datorii, venituri, cheltuieli sau poate chiar perioada pana la ziua de salariu. Este un lucru greu asta si stiu ca nu sunt singurul care-o face.

2. Desenez figuri … de stil - status marca nepotu’- chiar este o figura de stil (partea cu desenul). Semnifica faptul ca incerc sa ma aberez aciulea, pe minunatul blog.

3. Demonstrez axiome - status marca nepotu’ - tot o figura de stil… ca altfel e pleonasm. Simbolizeaza starea de lene si/sau lehamite… Atunci omul mai zace, deh!

4. Dresez melci - status marca nepotu’ - daca ati lucrat direct cu clientul sigur ati avut probleme de comunicare si/sau intelegere. Iaca atunci cand esti in chinurile discutiei.. ce sa faci si tu… dresezi niste melci na, ca oricum altceva nu ar avea sorti de izbanda.

5. Colectionez anevrisme - status marca nepotu’ - vi s-a intamplat vreodata sa dormiti, vorba aceea, ca porcii? si sa va treziti buimaci dupa asta? Ei bine atunci va apucati de colectionat anevrisme

6. Rup paturi … la domiciliul clientei - status marca LoB - cand se ofera astfel de servicii, clar nu trebuiesc refuzate. Avand probleme cu canapeaua, LoB-ul a gasit solutia… sa doarma in sat si sa testeze si alte lacasuri de dormit… de rupt acuma ce sa mai zic… cum le-o fi norocul.

7. Plivesc urzici - status marca LoB - domle e grav cand apare acest mesaj. LoB-ul este in campul muncii, cot la cot cu supusii sai si munceste din greu. Do not disturb!

8. Insir margele - status marca LoB - sunt perioade in viata fiecarui angajat sau angajator cand trebuie sa deduca diverse. Fie ca sunt cerinte de la superiori (care nici ei nu stiu ce au cerut), fie ca sunt clientii indecisi… in aceste momentre trebuiesc insirate margele sau mai pe romaneste: puse lucrurile cap la cap si deslusite.

9. Dresez purici … negutzabil! - status marca LoB -ei bine, in aceste momentul LoB-ul face si desface. Negutzarea o face cu seful sau. Mai updatam un soft, mai modificam o baza de date, mai facem un raport. Totul e negutzabil, mai ales ca seful sau este gigi razgandeanu.

10. Dau melci cu sania - status marca nepotu’ - mai pleaca omu’ la masa, in plimbari, la sedinte. Nepotu’ chiar de este la birou se plimba… cu spiritul; sta si umbla in 7 locuri de-odata… Napoleon domle.

11. Fac si desfac - status marca nepotu’ - nepotu mai are la munca sa adiacenta tribului si atributiile de arhitect. Adica face si desface baze de date. Sta le gandeste apoi le sterge si din nou le face. Pana la urma ii ies!

12. Invart diverse treburi - status marca nepotu’ - vine vremea cand toti sunt calare pe tine (muncitoreste vorbind). Atunci tre sa faci mai multe lucruri deodata … e vremea sa invarti diverse treburi.

Faimosul Rickky are un background foarte incetosat pentru multi dintre noi; totusi la un pahar de vorba am reusit sa-i “smulgem” cateva confesiuni despre trecut.

Ei bine, pe cand matza statea in coada, porcul zbura si vaca dadea la vasle se facea ca intr-un oras mare cat o citadela se nastea un pui de drac. Crestea normal, manca normal, bea peste masura si ciudat … arata normal. Vestea calitatilor sale de Kung-Fu Fighter s-a raspandit foarte repede printe concitadinii sai; multi s-au zbatut sa-l “adopte” multi sa-l renege. Odata cu trecerea timpului a avansat la gradul de spiridus printre armatele orasului. Incet incet s-a integrat in societatea noastra, si-a depasit conditia de spiridus, acum fiind la gradul de Transporter.

Probabil va intrebati de unde asemanarile cu celebrul personaj de film de actiune. Pai ele sunt oarescum evidente: e micut de inaltime, nu e culturist si are un talent nativ de a conduce un autovehicul (are pe permis toate gradele inca de la o varsta frageda).

Insa doua autovehicule ii sunt preferate:

1. Masina: a condus foarte multe masini, incluzand masina mea (a nepotului) cu brio. Am stat de nenumarate ori in dreapta sa si ii certific calitatie de sofer.

2. Motocicleta: la fel, numai laude. Insa nu degeaba motociclistii sunt numiti donatori de organe. Acu 3-4 luni, a fost acrosat de un concitadin al sau si l-a cam avariat Dar si-a revenit si e back in action… transporta pachete (motor, masina) si niciodata nu se uita in ele… deci e un transporter de incredere.

Sunt insa si multe calitati necunoscute ale acestui fost spiridus. Anii grei de razboieli l-au invatat ca o promisiune nu se incalca niciodata si ca mereu sa fie acolo pentru pretini si famelie. Ei bine doamnelor si domnilor va prezentam un “asociat” al tribului, care ne-ar ajuta oricand s-ar face acest lucru posibil. Noi evident ca ii returnam serviciul.

Dar suficient cu aceste vorbe care este. Rickky aa locuit si el pe mosia LoB-ului. Atunci inca era in perioada de transformare din spiridus in transporter (mai ales perioada de responsabilizare). Se pare insa ca nu a vrut sa adere la tribul LoB-ului pentru ca spiritul ii este prea liber. Nu este nicio problema, d’aia s-a inventat freelancing-ul. Daca avem nevoie de un delivery, we know just the man for the job

De curand a inceput distractia…cred ca portbagajul meu e de vina, ca nu ma mai suportau stinghiile de la pat:)) ca au inceput sa pice ca la balamuc. Azi asa maine asa…picau ca merele din copac.

Aseara…dupa lungi discutii telefonice cu cei de la returnari de produse, demontat tot pus in bibiu si vrum vrum la ikea sa schimbam produsu’ cu unu mai permisiv (cu mine cel putin )

Bucurie mare…primit una noua, nituita, cu capse cu totu in regula…pus in bibiu si vrum vrum acasa. Montat tot, strans suruburi si acu proba…se apuca si testeaza scandurelele..liniste, nici un scartz nici un zgomot. Cand se ridica si se pune pe marginea patului…trosc…sa crapat o stinghiuta.

Nush de ce, dar atunci am stiut ca cei de la IKEA ne vor uri :)). Evident, sunat din nou…vin sa aduca alta noua:))….daca nici aia nu place…alege alt model…Clar, nu mai suporta nici ei!

Acum sa vedem cum se comporta cea de-a treia si sa videm daca e castigatoarea oportunitatii de a ocupa 3.28 mp din imparatia Lobuletului…va tin la curent

PS: Lobuletu poate lejer sa se angajeze la IKEA - o monteaza si’o demonteaza in 5 minutele repde repde.

Io am propus o husa bonus, da sa vedem !

Bestiutza trece printr-o perioada foarte grea a vietii sale si anume educatia post-liceala. Da, este la facultate, si asta-i ocupa tot timpul. Chiar si vacanta a avut-o ocupata cu gandul la faptul ca trebuie sa se intoarca in fortareata culturala. I-a fost greu… s-a vazut … nu putea dormi noaptea, de aceea dormea pana tarziu dimineata … avea insomnii domle.

Este grea viata pentru un student in zilele noastre. Examene multe si grele, totul scump si prea putini bani. Bestiutza insa se descurca cu astea. Invata, cheltuie putin si economiseste. Are propriul sau business care are un nume sugestiv “Ai cupru? te scap eu de el!”. Acest business i-a adus venituri considerabile, a fost in vacanta la mare, la munte, a participat chiar si la operatiunea monstrul … dar asta o vom detalia mai incolo.

Stimata noastra colega de trib are insa o mare pasiune. Cartofii prajiti. Copildetigan i-a pus mereu la dispozitie mijloacele materiale si imateriale pentru prepararea acestui fel complex de mancare. De aceea salutul dintre cele doua personaje consta in urmatoarea sintagma: “Buna, ce faci? Vin maine. Ai cartofi?”. In aceste momente de rastriste, copildetigan se conformeaza si cumpara toate cele pentru a-i face zilele Bestiutzei mai amidonoase

Dar sunt totusi si alte aspecte pe care nu toti oamenii le stiu despre Bestiutza. Talentul sau artistic depaseste normele realului, Ancuta Baleguta fiind in stare sa reproduca intr-o tesatura, o poza complexa.. Nebunii stiu de ce!

Totusi aspectele manageriale ale Bestiutzei nu sunt inca pe deplin dezvoltare. Idei sunt, concepte se creaza … planificarea insa lasa de dorit. Bineinteles, incetul cu incetul, ascultand sfaturi de la marele LoB, fratele sau, va ajuge sa descopere chintesenta afacerilor, putand sa epateze in acest domeniu. Dar este timp. Noi sa fim sanatosi.

Pe parcusul acestui “post” vom incerca sa-l caracterizam pe Cel de aduce focul, cel cu doza cea mai mare de pribegie dintre noi, cel care a vazut, a facut si mai ales a incercat de toate si pe toate. Nu exista cuvinte sa descriem spiritul tau aventurier si calator (pana si in somn spiritul sau o ia calare catre orizont… apoi se intoarce) dar totusi vom incerca sa trasam cateva linii directoare (guidelines) despre domnia sa.

Spiritul aventurier l-a purtat pe SN^KE peste mari si tari, calare pe vapoare si motoare. A plecat din cupola de protectie a LoB-ului cautandu-si independenta pe alte plantatii, credea el mai prielnice. Nu a fost o experienta rea. A vazut culturi si plantatii din lumea intreaga, a vizitat localnice si slijbase din alte triburi si a intretinut relatii de “prietenie” cu ele.

Aventurile lui SN^KE nu se opresc aici. Totul a inceput in copilaria sa. A avut o copilarie zbuciumata (de sunetul asurzitor al avioanelor cu reactie) si drept urmare, a ramas cu sechele catre placerea avioanelor. Patima catre avioane l-a purtat (copil fiind) catre o lume a jucariilor asamblate manual. Acest slujbaj este un bun tehnician in crearea de machete de avioane, portavioane, si orice alta jucarie care-l face zambitor si mandru.

In junetea sa, SN^KE a cochetat si cu trendul Rock&Metal (ramanandu-i fidel si in ziua de azi), trupa sa favorita fiind Metallica. A adoptat chiar si un look in trend cu muzica, dar mai tarziu a renuntat partial la el.

O alta calitate a slujbasului LoB-ului, pe numele sau Cel ce aduce focul, este sportul. Pe langa fuga si la scoala si aruncatul cu privirea, SN^KE era in tineretile sale un jucator de basket redutabil. Facea o echipa de basm cu LoB-ul, iar cand intra si nepotu’ in scena se crea asa numitul Dream Team.

Dar suficient cu amintirile siropoase. Erau vremuri frumoase, dar gata, ne-am facut mari si e timpul sa revenim cu picioarele pe pamant. Da, SN^KE si-a mai redus din spiritul aventurier, cu exercitii de Yoga… a studiat pana si cu Chuck Norris. A renuntat la tot in afara de doua lucruri:

1. Pasiunea pentru machete - are o colectie impresionanta… sunt si eu in queue (ca de ie frumoaxe)

2. Spiritul calatorului - detine o motocicleta, care o puteti admira aici. Alaturi de pisicuta sa, SN^KE strabate orase, munti, dealuri si campii… amintindu-si timpurile petrecute peste mari si tari.

Nu in ultimul rand, SN^KE aduce catre noi, ceilalti membrii ai tribului, focul jocurilor. Dupa exercitiile alaturi de Chuck Norris, SN^KE isi canalizeaza o parte din energie in testarea ultimilor capodopere 3D aparute. Selectia facuta de el ne este prezentata si noua, iar noi cu incredere o adoptam si incepem sa testam la randul nostru.

Ar mai fi multe de spus despre aceasta somitate dar ma rezum la un singur cuvant: kthxbai.

je like the  cars  (acu nush daca din cauza ca am un frate pasionat, sau din cauza ca …am un frate pasionat)…si dau batai de cap cu niste intrebari de sta matza’n coada, in niste momente total neprielnice. Insa am marele noroc ca lobuletu are rabdare incredibila…sta si-mi explica o data de doua de trei de cinci (am probleme la soft uneori), pentru ca a doua zi sa intreb din nou pentru confirmare:P

Am reusit sa inteleg totusi niste fenomene care se petrec cu masinuta, am aruncat si eu ochii printre treburile alea de sub capota, m-am uitat si pe sub fusta  (noroc de elevator), mai inteleg si eu cate ceva, mai am si nitel ureche muzicala (mai ales dupa baie) asa ca pot spune ca ma incadrez in fisa postului de invatacel in d’ale masinii.

Cand oi incepe sa si conduc trec deja la gradu de hingher (care aveti caini de calcat- bring it on!)

Acu muncesc ca simplu angajat, evident doresc sa ascend si am zis ca in primele 5 min dupa ce castig la loto…service cu spalatorie si testere scrie pe noi…de ce? pentru ca merita:D

pentru sustinatori….pusculita e in dulap

Am primit o sugestie pentru gateala, lucru bine-venit in cariera mea de ascensor…si anume: ciorbe si salate.

Eu, copildetigan ascultator si supus..pun mana (pe mouse si dau google search caci cartile sunt cam rare) si caut retete care sa fie pasibile de pedeapsa de a fi incercate de mine in bucatarie. Sooooo, cine vrea sa invete sa gateasca….vedeti ca in coltul din dreapta sus e un x. Apasati’l! Nu de aici o sa invatati:P

Va chem la masa sa dati verdicte…:)

Ma’nclin! (ma doare spatele m’am babaciunit)

Cine este Tapangea? ce face el? cu ce se hraneste? de ce face umbra pamantului? Aceste intrebari urmarim sa le aflam raspunsul in postul urmator, pentru a dezvalui personalitatea mirobolanta a acestui personaj de-a dreptul mitic cateodata chiar cu tendinte fantastice.

Cine este Tapangea?
Tapangea este un copchil adeseori tembel, cu porniri catre viata de adult. El este concitadin cu LoB-ul, dar mult mai tanar, asa ca accesul lui in marele trib a fost facut relativ de curand. Tapangea s-a autocaracterizat cu un fel de site personal, LaNebuni, care cred eu ca spune tot ce este de spus. Insa, Tapangea are si un layer mai putin vazut de personale ce-l inconjoara. Tapangea incet, incet ajunge la maturitate … se pare ca acest lucru ii prieste - ii cresc extremitatie: talpi, labe, nas, urechi - si se simte din ce in ce mai bine in pielea sa.

Ce face Tapangea?
Aceasta este o intrebare la care foarte putini stiu raspunsul, si nici aceia nu stiu tot. Tapangea se ocupa cu diverse si nenumarate. De la scrisul pe blog, la realizarea de teme pentru propria-i satisfacere, realizarea de site-uri pentru diversi clienti (ocserv io dubiosi), etc., Tapangea incearca sa faca fata la tot ceea ce are de facut intr-o zi, caci nu e munca usoara asta. Nu are sens sa detaliez programul sau, spun doar ca munceste minim 14 ore pe zi. Asta cand il doare capul.. altfel nu doarme cu saptamanile :).

Cu ce se hraneste Tapangea?
Aici dragi cititori… este si mai complex (daramite greu) de explicat situatia. Multi ar crede ca Tapangea se hraneste cu aerul ce-l inconjoara si/sau cola+tigari. Dar nu e asa. Desi in ultimul timp este la dieta (vrea sa ajunga la greutatea nevestisii) totusi Tapangea baga la stomac o masa completa pe zi. Totul incepe in jurul orei 12:30, cand se prezinta sfios sa ma “remorcheze” la lacasul nostru de complotit, numit Seven. Acolo Tapangea mananca in general un copan de gaina (da un copan daca va vine sa credeti) plus diverse accesorii (julienne de pui, chiftelute, etc) si neaparat un sos Tzatziki si un sos de Usturoi. Dar asa nu e tot. Seara Tapangea mai trage la mat o masa, e adevarat mai light, pentru mentinerea siluetei (in general doar desert). Iata deci dragi cititori o cura eficienta fara prea multe batai de cap. Pentru a o urma trebuie sa va inarmati cu lene atunci cand va e foame

De ce face Tapangea umbra pamantului?
Eheeee, nici aici nu e usor de descris. Se spune ca Tapangea la origini, s-a nascut din Homo-Labontzus ca doar de acolo i se trag marile trasaturi ale labutelor. Tapangea, la fel ca oricare dintre noi, are un destin. Partea ciudata sau chiar bizara e ca el nu are scris destinul in frunte (ca noi toti) ci in in nas. Da!! in intrumentul de tras aer si aruncat fum, aka CO2. Destinul sau pe acest pamant este crearea de comunitati online (vezi blogul sau), aruncatul cu privirea, sticlismul si nu in ultima instanta fuga dupa femei. Bineinteles in nas ii mai este scris si faptul urmator: Bani, Femei si Multe Case.. cand o sa le aiba atunci se va fi simtit implinit.

Destul insa cu descrierile cu caracter eufemistic (mai mult mistic decat eufe ).

Momentan Tapangea is in love. Nu poate face mai nimic… sufera, traieste, iubeste. Se vede chiar si pe nasul sau ca nu este in regula ceea ce se intampla. Tapangea traieste acum o agonie si un extaz. Agonia este pana cand mademoiselle ratusca intra pe webcam. Extazul este atunci cand vorbeste cu dansa pe messenger si o priveste in ochi.. prin webcam. Se vad linistea si calmul pe privirea lui indreptata catre webcam.

La umbra vechiului castel
Traia odata-o libelula
Avea si cap, avea si p**a
Si o chema chiar Brebenel!

Avea si el o senorita,
La umbra vechiului castel,
Avea si cap, avea si p***a,
La umbra vechiului castel.

Intr-o zi au venit hotii,
La umbra vechiului castel.
I-au dat in cap, i-au dat in c***e
Si l-au ucis pe Brebenel

A plins amarnic senorita,
La umbra vechiului castel
Ca n-a avut cine s-o f**a
Cum a f***t-o brebenel!

Varianta secunda!

De mult de tot povestea spune
Tria-n Granada-ntr-un castel
Ferit de mare si lagune
Un Don Alfons de Brebenel
Subtire ca o libelula
Incins cu spada-i grea de bronz
E mic de stat dar mare-n p**a
Este viteazul Don Alfons
Trohilda seniorita trist,
Era ca tras… prin inel,
Avea doi ochi si o… batista
Ce-l fermecau pe Brebenel
Au navalit normanzii droaie
Se catarau pe ziduri sus
Dadeau la cap, dadeau la coa…ste
Pe Brabanel ei l-au rapus
A plans amarnic seniorita,
La umbra vechiului castel
Ca n-a avut cine s-o f**a
Cum a f***t-o Brebenel!
Scuzati continutul explicit.

Sa incepem.

Se merge la piata si se cumpara cotlet de porc, salata, rosii, ceapa ridichi si ce-oti mai vrea.

Se ajunge acasa si se pun legumele intr-un castron, apoi se spala si se lasa la scurs.. sau nu.

Carnea se spala si ea(numai cu apa rece) se cresteaza finut, se condimenteaza cu sare, piper alb si piper negru. Se bate bine, dupa preferinte (subtire sau mai groasa) apoi se pune pe gratar. La cei care nu sunt experimentati le recomand un gratar de teflon pentru aragaz sau o tigaie de teflon. La foc mare, carnea de porc se face in 5-7 minute, asa ca aveti grija. Pentru cei care nu vor carnea bine facuta, timpul scade dupa ochi.

In timpul prepararii carnitei, se taie legumele, se pune nitel ulei de masline si nitel otet. Se condimenteaza cu sare, piper si ce-oti mai vrea voi, apoi se lasa deoparte.

Se scoate carnita de pe gratar / tigaie, se pune in farfurie si se presara cimbrisor (pentu aromatizare).

In caz ca nu aveti cimbrisor si cumva gasiti menta verde (mi-e greu sa cred dar cine stie) pe gratar, peste carne puneti menta (sa intre mentolul in ea). O sa se creeze o senzatie super pentru papilele gustative.

Pofta mare!

PS: nu am folosit nicio garnitura pentru ca eu incerc sa mananc mai omeneste.

Astazi au auzit din odaita mea un mic bocanit… am plecat inspre camera nuptiala a LoB-ului sa-mi prezint respectele, cum se face pentru orice mare conducator, si ce-mi vazura ochii: LoB-ul in halatul sau domnesc, cusut cu fir de aur, mestesugarea. Am intrat sfios in camera sa si il vad pe LoB cum a transformat o umbrela veche, rapanoasa, intr-una maiestuoasa pentru a putea merge copildetigan la piata sa ii cumpere de-ale gurii.

Nu a trecut mult timp si facandui-se mila de biata sa supusa a hotarat sa ne imbarce in caleasca sa si sa ne transporte la piata.

Ajunsi in piata, LoB-ul ne-a dat sfaturi intelepte in legatura cu ceea ce sa achizitionam, ne-a ghidat prin labirintul halei, ne-a dus in zona de legume si ne-a indrumat inspre casa.

In general LoB-ul poate repara orice fara a avea nevoie de vreun ajutor (o tigara, un suc totusi sunt binevenite). Nu trece o zi in care noi, supusii sai, sa nu-i cerem ajutorul in problemele de ordin casnic: pus praguri, montat prize, desfacut cabluri, orice tine de mestesugarie.

Iti multumim LoB-ule pentru intelepciunea si bunavointa de care dai dovada!

Asadar, din marea mea intentie de’a gati azi de’adevaratelea….s’au ales doar resturi:P

Foame mare, matze chioraind, lipsa de timp si chef pentru carat in piata…tze sa fatzem tze sa fatzem…am deschis frigideru si’am “preparat” o tava mare de resturi:))

Vinete, pui, varza, barabuli…..nush cat de bun o fost, cert e ca m’am scos cu mujdeiu’-si c’un Dicarbocalm

Clar…tre sa m’apuc sa deschid o carte de bucate…da e si maine o zi:)

Aaaaa…in sfarsit weekend, vineri seara- cea mai asteptata zi a saptamanii, peaceful, quietly…ya rrright!

Printr’o nu stiu care tara, printr’un nu stiu ce oras, pe o nu stiu care strada…am avut o revelatie cand am ajus acasa dupa servici- Ce’ar fi sa ma leg la cap daca nu ma doare si sa ma pun sa coc vinete sa fac la lobulet salata de vinete- ca tot ii place, vine weekendu, ii mai intru si eu in gratii, imi mai arata ceva interesant (un film adik, la ce va gandeati????!!!). Soooo…aprins aragaz pus vinete pe ochiuri si asteptat cuminte langa sa se faca.

Pentru toate fetele (dap, i know-suna manelistic) care au intentii sado-masochiste ca vineri seara dupa servici sa faca vinete- STOP IT! O sa ti se ia si pe langa ca n’o sa iasa bune, te mai si chinui si mai tre sa speli si aragazu si toata bucataria dupa tine…Cel putin in cazu meu asa este;)

Asaaaaa….ca si reteta….le coci (nu stiu cat-pur si simplu vezi si tu cand miroase a ars0, le cureti (de fierbinti- ca sa fii sigura ca’ti arzi degetele), le pui la scurs (macar te faci daca n’ai rabdare), le toci (aici m’au apucat spumele), apoi pui sare si ulei de masline, te joci un pic cu mixeru si nu uita de ceapa.

Au iesit bunute cred, zic si io nu dati cu pietre….ca nu mai sunt…sau terminat:P

Si daca tot am facut vinete….de’a durat o ora juma si am mai citit juma de carte intre timp…a venit ora sa si manance ceva mai serios, mai exact o salata de ton testata si reprodusa dupa Bugatti.

Yap, se iau conserve de ton maruntit in suc propriu, conserva de porumb fiert, salata verde, ceapa si masline mamouth si se amesteca pana iese un kil juma de salata de ton. Se mananca pe infulecatelea, dupa care te rugam insistent ia un Dicarcbocalm ca a doua zi te indoaie stomacu’ (daca ai probleme cu el).

Asadar, v’am prezentat 2 dintre mancarurile zilei, care evident ca nu mai exista- deci au fost moflaite cu spor (chiar si de mine).

Pentru vineri seara, a fost rasfatat destul…sambata nu fac nimic:P

Astazi ne vom indrepta privirile catre umilul slujbas copildetigan, pe numele sau adevarat “drac impielitat”.

Din frageda pruncie, acest personaj a uimit suflarea familiei sale prin ideile, conceptiile si mai ales comportamentul sau (de unde si numele de botez). Ar putea fi spuse multe despre aventurile sale, chiar s-ar putea scrie o carte, insa vom incerca sa rezumam faptele, la cele mai importante.

Acest post nu are ca scop defaimarea, admonestarea sau mustrarea in vreun fel al lui copildetigan ci doar prezinta intamplari si situatii in care comportamentul sau a fost sau nu exemplar. Pentru o pricepere mai buna asupra faptelor, vom grupa “actiunile” copiluluidetigan in sporturi si/sau jocuri. Pai atunci, sa incepem:

1. Alpinismul - copiluldetigan de mic a avut aceasta inclinatie catre acest sport pentru oameni mari. A cochetat, a studiat si a practicat. Printre incercarile sale de afirmare mentionam:
a. Urcatul cu scripetii - asa ajungea in locuinta sa, aflata intr-un bloc (mic tarzan urcat cu cablu de inalta tensiune imprumutat de la tata de la servici).
b. Coborarea prin saritura - Ori de cate ori se grabea sa scape de pedepse, acest copil sarea de la etajul 1 al blocului, pe masina si apoi jos. Do not try this at home!
c. Cazutul din copac, de la approx 5m - noroc cu tatal, ca altfel mowgli scria pe fata sa.

2. Tenis de masa - ei bine acest sport era practicat destul de des. Sparing partner era fratele mai mare. Cum se desfasura insa? Simplu: pe masa din stejar lacuita din sufragerie… cu fileu strans cat mai serios cu putinta (si cata forta si ce stransoare…avea mama cand vedea 3 salarii duse pe apa sambetei).

3. Atletism - aici mentionam doar chestiunile elementare: 400m garduri printre tigani, fuguta sus pe casa (azvarlitu’ tiglei jos si zburatul copiluluidetigan in acelasi timp), kickboxing cu oricine si orice, prinsa cu paznicii inarmati.

4. Pescuit sportiv - umplut sacose de rafie cu pesti morti, cules scoici si lasat la imputit- totul sub atenta supraveghere…a unui puscarias (don’t ask)

5. Jocuri de-a bucataria - aruncatul oalei cu presiune in aer (sau putem spune “Salata boeuf pt toata lumea!!”, spalatul vaselor (da, se pricepea la asta mai ales cand era motivata de o rotatie completa in jurul axului :) ), aruncarea oualelor fierte in aer- in timp ce faceam pe winnetou cu arcu pe-afara dupa caine

6. Jocuri de-a casa: inundatia, aruncatul masinii in aer, datul foc la casa, spart tot ce exista, rupt scaune, veioze (si le lipise cu scotch)

7. Datul cu liana: acest joc este unul traditional.. una bucata copac aplecat spre apa.  de o craca se leaga curele din in (furate de la fabrica) se face ochi in ochi de za si se urca pe malul inalt. de le 5 m in sus si se da drumu peste apa. tine unu tine 2 3 7 9 plozi. evident rata picatului in apa era foarte mare dar senzatia extrema (pentru celelalte exista Mastercard).

8. Munci agricole: culesul porumbului pe ploaie (sau mai bine zis furtul porumbului de fiert din propriul lan).

Fiind un copil foarte tafnos, singura modalitate pentru a-l reduce la tacere se regasea in administrarea spre mancare a labelor de gaina (2 ore per pedes). Nu stim ce efect halucinogen aveau, dar il linisteau pe copil si mai tacea din zbierate si urlete. Un alt fel de mancare preferat eu furnicile proaspat culese din musuroi (erau mai gustoase).

Copilul a experimentat si diverse aspecte psihologice ale vietii:

1. Jocul de-a speriatu: se ia una bucata pisicuta mica (matz) si se introduce sub plapuma bunicii. reactia: urlete si zbiarate de moarte.

2. Locuitul la balustrada: la un moment dat, in tafnosenia sa, copilul a bagat capul intre barele de la balustrada si s-a blocat acolo… ei bine timp de 2 ore a fost foarte linistit. Camera preferata era baia, deoarece acolo avea toate ustensile pentru dezvoltarea planurilor diabolice.

3. Terorizarea profesorilor: Lipit plastilina e tavan. Calculat timpul in care va trece educatoare si guess what? pac.. drept in mijlocul coafurii dansei.

4. Jocul de-a cobaiul: pe picioarele sale se testau sagetile cu ac in varf ale fratelui mai mare

5. Stomatologul: i-au fost scosi dintii la sertarul de la pat (guess who…big brother)

Insa toate aceste intamplari nu au si consecinte (ying si yang). Copildetigan era pedepsit de providenta, ca de fiecare daca cand are vreun accident (carut, copac, pe strada, de pe masa) sa cada numai in nas. Acu a dezvoltat o oarecare sensibilitate la atingere in acea zona incercata de vreme.

Si desi mai sunt prostii cat lumea de le-a facut copildetigan, incercam sa pastram o limita a decentei, nu de alta da nu vrem sa atragem blestemele parintilor copiilor care poate citesc ce se scrie.

P.S. Acum este un copil tacut si linistit, tace si face, nu deranjeaza pe nimeni…

Din primul moment ea a fost acceptata in trib, in marea familie a LoB-ului.

Calitatile sale sunt nenumarate, dar exceleaza in dans. Fiind copil, in jungla afirmarii, ne-a imbiat inimile cu coregrafiile atent studiate si puse in practica pe scena vietii.

Iti multumesc in numele tuturor ca te-ai intors din pribegie si speram ca ne vei delecta ca odinioara cu expresivitatea miscarilor tale.

Bine ai revenit!

Voi relata stimabilului public evenimente, mai mult sau mai putin marcante (pentru tot copiletul, mai putin pentru el), din frageda pruncie a marelui LoB, de pe vremea cand acesta era doar un BoB (Boy of Bozioru, Big ol’ Bastard or whatever).

Inca de la inceputurile sale acesta se distingea de ceilalti copii prin dorinta de posesiune, dominare, subjugare… Se gandea, complotea, uneltea, se chinuia sa iasa din clasa de mijloc si sa troneze peste toti copiii tinutului, sa fie cunoscut, auzit si iubit… si nu oricum…prin Teroare. Astfel ca, ajuns pe alte mosii necontrolate, devenea brusc agitat, timorat, resuscitat… CARAMEL!!!… Cand nu i se dadea, lua, bineinteles, nici nu cerea… daca era vreo regula de joc sau ceva, intotdeauna fara exceptie o incalca… daca ceva se impartea in mod egal, la el se gasea mult mai mult… daca se stabilea ceva cu care toata lumea era de acord, el stabilise demult ceva diferit fara sa stie nimeni si actiona in consecinta… Ca de exemplu, lega sfori la portile adversarilor ca acestia, iesind, sa-si rupa gatul; punea coji de pepene atent selectionate in calea adversarilor, ca acestia… sa-si rupa gatul; gasea tot felul de nailoane de la diverse chestii pe care le stropea cu apa astfel incat diverse personaje, ati ghicit, sa-si rupa gatul. Ruperea gatului prin interventie indirecta era o tehnica de tortura foarte uzitata. O alta tehnica de tortura o reprezenta dusul cu apa din seringi (intotdeauna m-am intrebat de unde dracu’ are asta tot timpul seringi… se pare, am aflat mai tarziu, ca le fura de la o mosieroaica care facea cu ele injectii porcinelor si care il caftea rau daca-l prindea). Ar mai fi murdarirea adversarilor cu noroi cand ies din casa cu lucruri de oras, mai mult simbolica, psihologica, indreptata mai mult spre intimidare…

In general, copilul balaior cunoscut azi ca Marele Lob, cauta sa-si creasca suprematia si prin alte mijloace, de exemplu prin intelepciune. Un mod bine cunoscut in trib de a-ti castiga suprematia prin intelepciune era jocul de scrabble. Cei care faceau mai multe Scrabble-uri (cuvinte de 7 litere) intr-un joc erau considerate intelepti si respectati ca atare (ca o paranteza subsemnata era recunoscuta ca mare inteleapta)… Scrabble cu Marele LoB se termina mai repede decat de obicei si, bineinteles, el facea cele mai multe scrabble-uri…scotand pe furis litere cu pumnul din sac si pitulandu-le sub fata de masa…

Ce invataminte tragem noi: trebuie sa stim ce au facut/ mancat oamenii in copilarie… istoria conteaza…

La un drum de seara, LoB-ul in maretia lui, a venit sa-si racoleze slujbasul sau umil, de la locul de munca alternativ, pe moi, adik nepotu’.

Cum navigam noi pe strada, la un moment dat, dupa iesirea dintr-o intersectie, Politia il opreste pe LoB. Evident politistul nu stia cu cine sta de vorba, si cu o agresivitate demna de dat un pumn in gura, a cerut actele.

S-a uitat, s-a minunat, si a inceput dialogul:

Politist: Domle ati traversat pe rosu!
LoB-ul: Nu, eu nu trec pe rosu; plus dupa mine au mai trecut trei masini.
Politist: Domle eu m-am uitat la semaforul X si s-a facut verde, deci ati trecut pe rosu!
LoB-ul: Nu, am trecut pe verde, am si pe servitorul meu sa confirme.
Nepotu’: LoB-ul trece numai pe verde.

Dupa un sirag de replici asemanatoare, domnul politist, a stat, s-a invartit si a returnat actele: “Bine domle, ati trecut pe verde!”.

Din aceasta intamplare trebuiesc trase niste invataminte:

1. LoB-ul este atotputernic, atotstiutor, deci nu greseste.

2. Un politist de la circulatie singur te opreste pentru spaga

Azi in schimb am avut un pranz deosebit…vis…sefu e in concediu (haleluia pentru zilele nevestelor sefilor) si e timp pentru altele…cum ar fi pranzul romantic in 2   :X

Asadar LoB-ul m-a vizitat si’am papat amandoi pranzu…minunat, mirific. Dap…am o zi mai frumoasa!

Cerinte:

1. Buna cunoascatoare a pietei

2. Studii superioare si inferioare

3. Abilitati de munca sub stresul LoB-ului

Oferta:

1. Bonuri de masa

2. Pachet salarial motivant

3. Posibilitati de dezvoltare profesionala sub domnia marelui LoB.

Pentru mai multe detalii, va rugam lasati un comentariu cu detaliile personale.

So…intre timp am baut 2 guri de vin si va spun …Hasta la vista…

Acu sa motivez de ce nam putut scrie asseara ;))

Din varii motive, necunoscute de mine, m-a luat o ameteala asaaa…de mi se plimba tastatura prin fata si din pacate nu sunt prevazuta cu stabilizator de imagine. Filmul…noroc ca aud bine, ca de vazut…in valuri l’am vazut..Crezut ca daca dorm se duce dizzyneala….da de unde….si azi sunt la fel de hametita.

Te preamarim, Maria Ta!
Al tau, supus umil,
Tapangea

Desi cunostintele mele cu legatura la boarfe, trenduri, fitze, etc., sunt considerate de apreciat pentru un baiat, ma declar invins in fata intelepciunii LoB-ului.

De fiecare data cand incerc sa aduc o noua lumina asupra hanoracelor, gecilor, pantalonilor, tricourilor, LoB-ul ne surprinde cu combinatiile sale, in fata carora chiar si Karl Lagerfeld s-ar inchina.

Stilul adoptat de LoB-ul este o combinatie de Vintage cu Casual, pur si simplu distrugand orice limitare a perceptiilor noastre. De fiecare data suntem dati pe spate … apreciem si ne continuam drumul.

Morala: Niciodata nu vom putea ajunge la nivelul sau de intelepciune!

Foarte multi cititori s-au intrebat “who the fuck is LoB-ul?”.

LoB-ul este un personaj 100% real si autentic. Acronimul LoB vine de la Lord of Bozioru. Localitatea Bozioru este centrul domeniului LoB-ului care se intinde peste rauri, munti, mari si tari, nestiind nimeni cu exactitate care sunt marginile domeniului sau.

Momentan LoB-ul locuieste in Bucuresti, altauri de Copildetigan, Nepotu’ si Tapangea. Evident Nepotu’, Copildetigan si Tapangea salasluiesc pe mosia LoB-ului, platind dari si biruri pentru sederea lor in spatiul mosiei.

Ei bine LoB-ul este o mare personalitate. Normal la stat dar mare la sfat. Nu exista nimic pentru care LoB-ul sa nu te sfatuiasca corect; daca faci asijderea indrumarilor sale, nu numai ca vei reusi dar vei si excela. Totusi, asemenea marilor intelepti, nu trebuie sa ii pui intrebari directe… el prin definitie este indecis si nu te va putea ajuta prea mult, din potriva vei primi raspunsuri gen: “poate”, “om videa”, “nush”, etc., cuvinte pline de certitudine (NOT!).

Totusi dupa o intrevedere cu LoB-ul te poti declara clar mult mai intelept si cultivat. Doar profanilor si ignorantilor o intalnire cu LoB-ul nu le lumineaza caile!

1. LoB-ul insusi - este el, maria sa, preafericita si preastimata personalitate.

2. Nepotu’ - fost pana de curand cunoscut ca “Cel ce aduce masa”. A luat demote. Momentan o arde aiurea cu ce face el la seriviciu (ya right) si treburi de fashion barbatesc (parfumuri, boarfe, etc). Mai este considerat si prim sfetnic pe probleme tehnice (MySQL, masina, etc).

3. Copildetigan - de curand a intrat in marile gratii ale LoB-ului si a primit gradul de “Cel ce aduce masa”.

4. Tapangea - Alias Boogy. Tapangea este “Cel ce lasa urme”. Avand o arie a “extremitatilor tactile” (labe si palme) sperietor de mare… pe unde merge lasa urme foarte greu de neluat in seama.

5. Ratusca - Acest slujbas este cel mai proaspat membru al vastei comunitati ce depinde de maria sa LoB-ul. Ratusca este in stransa comuniune cu Tapangea (some say … veeeery close). Ratusca mai este numita in tribul LoB-ului si “Cea care roseste”.

6. SN^KE - “Cel ce aduce focul” in inimile noastre. Este maistrul gamer care ne umple tribul de veselie. Gratie lui avem DOTA (World of Warcraft Defense of the Ancients) si alte joace care ne tin ocupati

Pentru toti cei care au impresia ca am de gand sa scriu vreo reteta…forget about it…habar n’am. Mai mult decat “deschideti frigideru taiati tot ce aveti puneti intr’o oala si asteptati sa se faca varza…” nu pot sa va spun.

Cu mainile atarnate pana la genunchi ajung pe rondu de joaca si ma apuc frenetic sa tai… si tai…varza, rosii, ardei, unghii…au…deget…au..stop, ceva nu’i in regula…eh las c’am pus sos de rosii nu se cunoaste:P

Acum astept, doar doar so facea varza..tot ce’am pus in oala…

Va intrebati ce fac bravii mei ostasi, ajutoare de bucatar? Gatesc cot la cot cu mine…o…Dota, ca doar n’amestecam oalele cu mancare ca ne vine rau dup’aceea…

Inc’oleaka si e gata mancarea…efectele…le astept maine (toxiinfectii, bube, mancarimi, “lopeti”)

Toti cei care incalca sfatuirile LoB-ului cu privire la respectarea regulilor incluse pe mosia sa vor fi admonestati in prima instanta si mai apoi pedepsiti amarnic.

Orice sta in calea LoB-ului, si nu e al lui, este considerat incalcarea regulilor si proprietarul va fi “scos la careu” asupra nedreptatii facute. Nu exita scuze daca se incalca regulile, tot trebuie sa se conformeze, sigura exceptie facand-o LoB-ul insasi, caci el face regulile.

Pe Playground LoB-ul intra si da indicatii. Orice se intampla va fi luat in calcul, analizat si comentat. Orice se prepara indiferent de cine (copildetigan sau nepotu’) va fi controlat, supus la analize si indreptat (in caz ca este nevoie); da, daca nu stiati LoB-ul este maistru bucatar, tot ce se face se face cu aprobarea si viza lui de CTC.

Eu, autorul acestui post, ma declar invins de exigentele LoB-ului si cu durere in suflet rezist eroic la admonestarile sale, dese ce-i drept, dar care ma vor ajuta sa ma dezvolt pe mai multe planuri.

Gratie LoB-ului si stapanirii sale! Ne inclinam in fata-ti maria ta!

Nu, nu e nevasta….ci bucataria.

Pentru barbati, bucataria e locul din casa unde sigur femeia isi va consuma energie suficient de multa incat sa nu-i mai bata la cap cu sandalele pe care le-a vazut in vitrina din tramvai in drum spre servici, locul unde ar trebui sa se faca mancare (singura daca s-ar putea si fara bani), locul de trecere in drum spre o dota sau un diablo.

Pentru femei e piatra lu Sisif care trebe carata o viata intreaga.

Pentru mine este locul meu de joaca. Mereu gasesc ceva de facut ! Am prea multa energie? Neeeeeeee, doar nu-mi place sa las timpu sa treaca pe langa mine. Astfel muncesc si astia care produc leucoplaste- pentru taieturile mele zilnice, castiga si aia care produc miere- pentru arsurile mele in cele mai neobisnuite locuri, castiga si astia de la detergenti-ca spal si frec intr-o veselie (tot dupa mine ca eu vars si sparg 90% din lucrurile de acolo) si mai ales gunoierii:))

Uite-asa in fiecare zi imi incep ziua in bucatarie, tremurand si ponegrind gresia mult prea rece pentru ora 7 dimineata. Desi fac cafeaua in 4 min. am timp sa ma gandesc la tot felu de tampenii, sa imi programez toata ziua, sa promit de 3 ori in gand ca azi o sa fac toata treaba la munca, ca o sa mut muntii si ca o sa gasesc reteta prin care sa castig la loto.

Duc repejor cafealuta pe biscuitele de pe birou, ma imbrac repejor fara sa fac zgomot sa nu intrerup visele mariei sale si sar in scaunu’ de LoB sa ma trezesc…pana seara nu mai intru in rondu de joaca…de fapt schimb doar mediul…ma duc la munca:))

Primu loc in care intru la 6 fara 10 punct este minunatul meu loc de joaca..si incepe joaca de’a vati ascunselea…or fi rosii? unde’o fi sarea? da’ era dimineata ulei pe gresie? hmmm…

Si fix ca’n cartea aia a lu’ mama si’a lu’ tata…Enigmele Terrei…pe care n’aveam voie so rasfoiesc decat Duminica…fac descoperiri pe acel teritoriu necunoscut inca pentru mine.

Acum apare intrebarea cheie in mintea mea…fericita c’am ajuns acasa…trista ca maine tre sa ma duc la munca…suparata ca nu’s einstein sa fac cate o formula pentru orice: “Ce mananca lobul diseara?”

Chiar daca mi’am facut 5 liste de cumparaturi azi, am intors cartile de bucate de pe net pe toate partile si m’am gandit de 7 ori cum l’as putea surprinde pe micul print cu ceva bun (si asta in timp ce mai lucram la o traducere, sau seful imi vorbea despre virgula mobila, sau mama imi tasta cu voiosie ca sunt nebuna), nimic nu bate cu realitatea casutei de nebuni.

Ah! Sa nu uit un mic amanunt foarte important pentru mine (de fapt nu pt mine ca eu nu mananc)…NU stiu sa gatesc…Voi invata (daca cel de Sus ma va vedea la un moment dat cate gafe fac si s’o fi saturand si el sa ma calicesc atata) candva…e bine ca incerc (asa zice lobul) si ca printro vraja numai de mine cunoscuta imi si iese..

Numai pentru diseara am in plan o lista intreaga de treburi…si parca vad ca de obicei ca atata ma bucur pe drum spre casa ca ajung franta de oboseala…

Sa revin in bucatarie, locul de joaca pentru psycho kid, unde totul e permis pentru mine si nu e nimeni sa’mi dea peste mana sau sa ma certe (aviz amatorilor) ca daram tot. Da! Mi’ati putea spune “incurca lume”, “bula”, “ghitza bomba”..sau alte apelative de genu asta…dar …de mana mea mancati asa ca…sssssshhht!

Daca as avea o mana in plus cu care sa fumez, ceva la care sa ascult muzica mea si sosete cu adevarat tatami ca sa nu ma mai deranjeze sosetele intre deshte…..n’ar mai avea farmec statu in bucatarie…

So…let’s begin!

Uite’asa am gasit o mosioara pe’o straduta pi’univa pe la etaj sa putem sa admiram peisaju si sa tragem aer in piept dimineata (de la santieru de vis-a-vis) si sa vizionam Luna la vreme de seara (printre rufele puse la uscat).

Mosioara are maxim 1 ar, semnificativ fata de pogoanele de pe dealuri…daaaar….aici e miezu’… E’mpartita in 3 parcele mari si inca 4 mai mititele: camera LoB-ului, camera nepotului si camera tapisata pentru lanebuni.ro

Trecand la celelalte ma’mpiedic pe rand de toate pragurile spre: baia nepotului- locul unde ma curentez aproape zilnic la masina de spalat, balconul- locul de aeriseala generala sau de unde imi arunc diverse lucruri extrem de utile peste balustrada, baia LoB-ului- palatul mariei sale-loc de cuget si destainuire. Ultima bucatica, bucataria, e locul meu de joaca, unde sunt sigura ca pot face orice.. nimeni nu se supara..(pot sa si vorbesc)

Sunt cu buletinu cald inca, de putin timp sunt oficial in casuta nebuniei, insa din ciclul…videm vorbim…nu prea am fost incunostintata de planurile casei: colturi, praguri, prize, cabluri si alte corpuri contondente care mi-ar putea cauza leziuni in urma contactelor quasi-violente provocate de nimeni altcineva decat de mine.

Buuuuun, venit- placut-mutat-despachetat-scos agenda si notat impresii si cugetari. Sunt aproape 3 luni incheiate si inca aflu, pe zi ce trece, cate un mic secret al mosiei. Incetu cu incetu am sa invat fiecare colt, am sa ma’mpiedic de fiecare cablu, am sa alunec pe fiecare centimetru patrat, am sa sparg tot ce prind in mana, am sa ma frig/oparesc la fiecare ceai/cafea…noroc c’am pielea tabacita si capu tare, airbag dorsal, articulatii in stare de folosinta si o rugaciune pentru fiecare eveniment.

In speranta unei mosii lucitoare si a unui LoB cel putin satisfacut daca nu incantat…transpiram si prasim fiecare zi, trantim in fiecare zi usile si uitam luminile aprinse, nu reusim sa dresam gunoiul sa se duca singur, al drq scrumiera daca nu se spala singura si ne chinuim pana la lacrimi sa nu cumva sa zicem c’am facut ceva astazi…

Si daca n’ar fi nu s’ar povesti…

“A o arde aiurea” este o expesie de argou, care face referire la statul degeaba sau la pierderea timpului. Modalitatile de ars aiurea prezentate mai jos sunt poate cele mai raspandite in randul romanilor. Nu stiu de unde avem aceste trasaturi, dar cred ca putem fi lejer campioni mondiali.

Modalitatile de ars aiurea sunt multe si diverse … vom incerca sa le prezentam pe cele mai intalnite prin randurile tineretului (ca doar noi nu suntem niste babaciuni) urmand ca voi cititorii sa ne delectati cu modalitai intalnite de voi.

Fara a pierde timpul, va prezentam urmatoarele cazurile in consecinta:

1. Scrisul pe blog - cum credeti ca s-au nascut blogurile? va spunem noi, la serviciu. Omul statea, se gandea (la orice inafara de ce avea el de facut) si guess what? si-a creat un blog. Prezentul blog este la fel conceput, in timpul orelor de program.

2. Mersul la tigara - in afara de locurile de munca (cu care nu sunt de acord) unde se poate fuma la birou, legea obliga pe oameni sa creeze locuri de fumat pentru angajatii lor model. Ei bine, guess what? e mereu full. Fumatori au ba, toti sunt claie peste gramada. Unii spun ca sunt chiar sedinte ce concluzioneaza durata de viata (life-cycle) al unui proiect, altii spun ca se relaxeaza. Cert este ca daca ai 5 pauze de tigara ai zburat 1 ora din program.

3. Mersul la cafea - este strans legat cu mersul la tigara. Omul se duce, ia o fisa (daca nu o are deja) o introduce in magnificul aparat, acesta se da de ceasul mortii si rezulta o cafea care depinde de cei care alimenteaza aparatul(Nescafe e minunata). Acuma daca tot ai stat sa iei o cafea, mergi sa vezi si ce se mai discuta la fumoar nu? ca doar n-o bei in birou.

4. Statul pe messenger - ei bine orice forma de instant messaging face ca angajatul sa se lipseasca de ce are de facut. Pai cum sa lucrezi cand poti vorbi cu prietenul(a), sora, fratele, varul, mama sau oricine altcineva? Cum sa nu primesti poze din concediu sau pur si simplu sa stabilesti o intalnire intr-un timp care te-ar speria daca l-ai petrece la telefon. E adevarat este si un lucru benefic in spatele acestui “messaging”: poti discuta cu colegii sau sefii despre chestii care chiar tin de serviciu… decat sa dai un email care nimeni nu-l citeste (da asa e, nu va mai ascundeti dupa deget) dai un buzz si poate esti bagat in seama… daca nu, iti reiei discutiile off-work

Aceste situatii sunt cele mai des intalnite printre angajatii tineri romani. Le vom spune cioturi.

Asteptam de la voi sugestii, care le vom adauga la post mentionand provenienta si creatorul lor

Dupa cum am promis, vom completa lista cu ce scrieti voi cititorii. Primul comentariu a venit chiar din partea mariei sale LOB-ul. Deci dupa cum urmeaza:

5. Cititul Presei si forumurilor (by VIP*LOB & SN^KE) - “in orice ziar online gasim comentarii pe langa subiect…care sunt create de oameni de la locul de munca. Ca doar no citi de acasa ziarul….eu unul nu citesc niciodata de acasa…ma gandesc…la munca ce mai fac”. SI .. “Cum putem omite din enumerare FORUMURILE?! Stiu din surse sigure (oculare, proprii), ca si creatorul blog-ului practica aceasta forma de ars aiurea.” Clar, da?!

6. Crearea Listelor(by copildetigan) - “Fie de cumparaturi pentru cemanancalobuldiseara, fie pentru banii pe care ii va cheltui in urmatorele 5 min dupa ce scoate salaru de pe card, fie pentru ce trebuie sa cumpere de sarbatori, sau orice altceva.” Clar da?!

7. Sedintele(by Cea care aduce dansul) - “rostii stau si proiecteaza, explica, dezbat, arata cifre figuri… este de obicei momentul oportun de somn, de visare sau cel mult de gandit la ale tale” Clar da?!